După 20 de ani...

Vitrine sparte, gramadă de oameni în fața Operei din Timișoara, împușcături în noapte, arestarea preotului Lazlo Tokes, oraș în asediu, martiri pe scările Catedralei din centru, soții Ceaușescu împușcați, vecini grupați în jurul unui mic televizor alb-negru Olt, LIBERTATE... cam asta e tot ce am reținut pe când aveam 10 ani și se întâmpla Revoluția din ‘89 care s-a vrut a schimba destinele națiunii române! Multe dintre aceste informaţii le-am tras cu urechea din discuţiile a lor mei şi de pe la TV. Mărturisesc că urmăream împreună cu tatăl meu şi fraţii mei cam tot ce se spunea pe atunci la emisiuni. Mai îmi revin în memorie, acum când după 20 de ani revăd înregistrări din aceea perioadă, anumite personaje, întâmplări...dar atunci nu realizam prea bine ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. (Între noi fie vorba, nici azi nu sunt prea dumirit!)

M-a marcat atunci, bucuria părinților mei, a vecinilor, faptul că pentru prima dată am putut să ne cumpărăm un mic TV color – chiar dacă am stat la coadă vreo 2 zile după ce în prealabil ne-am înscris pe niște liste – că nu mai trebuia să cântăm „Trei culori cunosc pe lume” la şcoală şi că nu mai trebuia să purtăm hidoasa aia de uniformă, cravata de pionier primită în timpul unei festivităţi organizate la Tomeşti la fabrica de sticlă şi nici nu ne va mai verifica cineva numărul matricol de pe braţul drept , că a dispărut poza marelui conducător din faţa clasei, că tovarăşei a trebuit dintr-o dată să îi spunem „Doamna” – ne-a luat vreo câteva luni bune până ne-am obişnuit şi cu toate astea unele tot „Tovarăşe” au rămas şi azi – , că în zilele acelea am putut vedea 2 filme care mi s-au părut pe atunci cele mai bune: Ringul sau ceva de genul acesta cu Sergiu Nicolaescu în rol principal şi Dictatorul cu Charlie Chaplin şi încă o chestie ce nu o voi uita niciodată – AJUTOARELE care au venit din străinătate la aproape toate Bisericile evanghelice. Chiar dacă nu am primit mare lucru, o ce mândrie a fost pe mine când am ieşit în curtea blocului cu o pereche de cizme cu un număr mai mic decât numărul meu...dar erau primite din Germania!

Sincer să fiu încă nu ştiu exact dacă oamenii sunt cu adevărat mulţumiţi de ceea ce s-a întâmplat atunci. Încerc azi, după 20 de ani, să văd dacă s-a schimbat ceva şi sincer?...nu ştiu ce să zic. Da, vorbim mai mult engleză decât rusă acum, hainele şi mâncarea nu mai reprezintă o problemă numai că nu prea mai ai cu ce să le cumperi că se dau la supra-preţ şi tot de la ajutoare se îmbracă cei mai mulţi oameni numai că acum le plătesc la kg nu le mai primesc gratuit, putem vota acum dar nu avem ce alege, putem ieşi din graniţele ţării dar de multe ori preferăm să stăm acasă pentru că ne e ruşine de ce au făcut alţii plecaţi mai devreme sau nu avem bani, avem case şi maşini străine dar zâmbim mai rar, avem prieteni mai puţini, timp de loc pentru comuniune şi Biserică, nimeni nu prea mai merge în parc pentru o partidă de şah sau o plimbare propriu-zisă... Mda, după 20 de ani, constat că s-a schimbat din plin forma...dar nu şi conţinutul! Mă, eu sper să mă înşel...

A venit iarna...cu un Concert Special de Colinde la Speranţa!

...frigul si zăpada de afară par a se fi instalat comfortabil! Acum la final de sezon de toamnă - iarnă 2009, Departamentul de tineret al Bisericii Penticostale "SPERANŢA", Timişoara, organizează un superrr Concert de Crăciun cu invitaţi pe măsură!

Voi fi prezent să mă bucur de melodii pline de culoare şi căldură, să am părtăşie cu tineri din toate Bisericile Evanghelice din Timişoara, să meditez la marea dragoste divină din ieslea umilă a Betleemului... Deşi mulţi şi-au pierdut entuzismul, mă număr printre ei, datorită denaturării sărbătorii, vreau să mă bucur numai de Darul suprem pe care Cerul a binevoit să mi-l ofere...Sărbători Fericite!

P.S.

- mai scriu până la Crăciun...

Pentru ca să nu se uite...

Un imPuls spre Cer!

...Aşa am simţit Conferinţa de la Bîrlad din 28 noiembrie 2009... Împreună cu prienteni apropiaţi – Cristi Stan, Doru Hriscu, Lucas, Daniel Bujeniţă, adică Asociaţia Creştină „DUNAMIS” – am organizat acest eveniment în premieră în oraşul Bîrlad. Dumnezeu a arătat încă odată că e credincios şi că răsplăteşte eforturile şi osteneala!

A fost o provocare organizarea acestei întâlniri! Un brainstorming profund şi îndelungat, un efort total din partea tuturor băieţilor implicaţi, o goană nebună după fonduri cu linii telefonice înroşite, chinuială cu un modem de internet ce nu voia să meargă în camera de la subsolul clădirii Bisericii din Negreşti, o nelinişte provocată de necunoscut şi sentimentul că mergem pe un drum neumblat, lupta cu un somn teribil pentru că în ultima noapte înainte de Conferinţă am dormit pe sărite pentru ca echipa de închinare să nu se rătăcească şi să ajungă cu bine la Negreşti şi să nu care cumva să trebuiască să cântăm vreunul din noi – hai că Doru şi Buje se descurcă bine, dar eu şi Stan!…o, într-adevăr am simţit din plin că am organizat o conferinţă!

Prezenţa celor aproximativ 300 de tineri, ajutorul în rugăciune pe care l-au cerut tinerii care au ieşit în faţă, atmosfera extraordinară de laudă şi închinare creată, a compensat totul! S-a meritat orice efort să vedem oameni atinşi de Domnul şi tinerii care au luat noi decizii de dedicare şi au hotărât să îşi lege mai mult inima de cer!

Acum, la o săptămână după eveniment, aştept cu nerăbdare noul proiect DUNAMIS!

P.S. Pentru imagini şi impresii vizitaţi site-ul www.crestininformat.ro

Vise împlinite...vise năruite!

EU CU CINE VOTEZ?

M-a frământat mult această întrebare... Şi până azi, (18.11.2009), când mai sunt puţine zile până la votarea propriu zisă, nu am nici un răspuns! Sper să mă luminez până duminică, deoarece voi fi şi eu în faţa urnei, probabil alături de puţinii români care se mai motivează să pună ştampila...

Campania aceasta nu m-a interesat mai deloc. Nu am urmărit nici o dezbatere politică, nici un program de guvernare prezentat printre manele sau cântăreţe ieftine şi yesmani nevertebraţi, nici nu m-a interesat câţi s-au înscris în cursă... Am crescut mare, adică nu mai cred în vise, cai verzi pe pereţi, promisiuni de 2 bani speranţă. Nu mai cred nici măcar în cei care nu vor să ne vorbească în costum, nici în cei care se pun în slujba crucii, nici în cei a căror slogan e ca strigătul de pe un stadion de fotbal, etc. Am învăţat că cine nu are iluzii nu are deziluzii...vreau să fiu liniştit şi împăcat. Da voi vota. Cu cine?...votul e secret.

În timp ce gândeam la acest subiect, mi-am amintit că într-o zi, la ceva vreme după ieşirea din închisorile comuniste, Nicolae Moldoveanu s-a prezentat să voteze ca orice cetăţean responsabil, dar nu a fost lăsat. L-au trimis acasă!

Avea să afle că este considerat nedemn ca cetăţean al “republicii populare” şi că i-a fost interzis până şi dreptul la vot! S-a născut atunci, în timp ce cobora rănit şi umilit scările, una dintre cele mai profunde şi emoţionante cântări, ştiută şi cântată de majoritatea comunităţilor creştine din România şi nu numai:

“Isuse dintre toţi Te-aleg mereu,

În orice zi, în orice clipă, căci Tu eşti pacea sufletului meu

Şi Harul care mă ridică.

Refren: ”Te-aleg mereu, Te-aleg mereu

Isus Mântuitorul meu, Te-aleg mereu, Te-aleg mereu.”

Da! Şi eu am votat cu ceva timp în urmă undeva pe la sfârşitul lunii iunie a anului 1997 în apa botezului. Şi de atunci nu mi-am mai schimbat culoarea politică, ba din contră Îl iubesc pe Alesul meu din zi în zi mai mult!…Tu, cu cine votezi?

Româneşte...100%

...voi prezenta în această rubrică multe dintre caracteristicile româneşti pure...văzute, auzite, culese!

Am citit o chestie drăguţă...dar un pic reală!

"Bună, sunt un virus românesc, dar din cauza tehnologiei sărace din ţara mea nu sunt în stare să-i fac nimic calculatorului tău... Te rog, fii drăguţ, şterge un fişier de-al tău şi pretinde că eşti speriat!"

Definiţii!

2. Bârfa... sau boala limbii nebune!

- e preocuparea oamenilor mai puţin înzestraţi cu minte! Omul cu un nivel de inteligenţă superior vorbeşte despre existenţa sufletului, despre filosofie şi alte lucruri de acest nivel. Omul cu un nivel mediu de inteligenţă toată ziua o pierde în discuţii despre bani, case, maşini şi alte chestii mediocre. Omul cu nivel minim de inteligenţă, adică lipsit de minte, vorbeşte întotdeauna despre alţii!

- e dovada slăbiciunii umane, a unuia care nu poate ajunge unde şi-a propus şi atunci e mai uşor să terfelească pe cei care au realizat ceva! De obicei bârfitorul e unul din umbră, un neîmplinit şi frustrat.

- e o boală cronică care netratată distruge relaţii, comunităţi, prietenii. Nu are leac decât în jertfa lui Christos.

- e caracateristica necuratului, el e şoptitorul, cel ce răspândeşte zvonuri şi murdării, duşmanul lui Dumnezeu şi al oricărui om de pe pământ.

Ai grijă...când vei încerca să murdăreşti cu noroi pe cineva, mai întâi trebuie să te murdăreşti şi tu pe mâini! Prietene cu minte multă...muşcă-ţi limba!

ÎNŢELEGI TU CE CITEŞTI?

Faptele Apostolilor 8:30

Această întrebare, consemnată în Scriptură de către dr. Luca în cea de a doua carte a sa, e astăzi în mileniul III o reală provocare pentru toţi! Într-o generaţie în care găseşti prea puţini dispuşi să îşi facă timp pentru a citi, această întrebare cu profunde implicaţii spirituale, poate suna aşa de ciudat. Avem astăzi aşa de mult timp pentru toate lucrurile care ne plac sau le considerăm vitale – job-uri, relaxare, vacanţe, familie, hoppy-uri, ieşiri, prieteni – dar când e vorba să ne facem timp pentru citit, pentru studiul Scripturii într-un mod organizat şi aprofundat, nu găsim loc în programul nostru foarte încărcat. Când într-o împrejurare am propus unor tineri să îşi stabilească în orarul zilnic să citească 3 Psalmi pe zi, am întâlnit o sumedenie de dificultăţi – „dar sunt prea mulţi 3, de ce nu 1 sau hai fie 2!”; „dar când vom ajunge la Psalmul 119 cât se consideră că am citit pe zi?”; „e obligatoriu?”; „nu cred că pot să mă ţin de acest proiect că am aşa mult de învăţat, de studiat!”...şi scuzele au continuat!

Şi dacă totuşi, în cele din urmă cu mari „eforturi” şi pentru că trebuie, unii se apucă de citit sunt deseori puşi în dificultatea de a nu înţelege nimic din ceea ce Dumnezeu a intenţionat să comunice prin intermediul Scripturii. Şi de aici rezultă, confuzie, imaturitate spirituală, precum şi o mulţime de învăţături false, greşite şi populiste. Sunt în comunităţile noastre prea mulţi, mult prea mulţi care propovăduiesc, învaţă lucruri pe care Scriptura nu a intenţionat niciodată să le transmită.

Într-o zi, aparent care nu se pregătea să aducă nimic deosebit, un mare teolog şi-a pus în minte să Îl ispitească pe Domnul Christos, conducându-L spre o dezbatere despre veşnicie şi Rai. Cu toate că era specialist în Lege, cu toate că o citea zilnic şi ştia nenumărate pasaje din cuprinsul ei pe de rost...teologul nostru nu pricepea nimic, nu reuşea să interpreteze corect textul Scripturii pentru el şi nici pentru alţii (poate din cazul acestui hăbăuc de cap s-au inspirat unii credincioşi care au susţinut mulţi ani că studiul nu-i bun şi teologia nu are ce să ajute – între noi fie vorba, altă interpretare greşită!). La întrebarea lui, Domnul Christos răspunde cu două întrebări fundamentale: „Ce este scris în Lege?” – şi pentru că era un cercetător prin excelenţă, la această întrebare nu întâmpină dificultăţi şi dă un răspuns imediat. La cea de-a doua întrebare: „Cum citeşti în ea?”, sau interpretezi, a fost falimentar total! La fel şi azi foarte mulţi se împotmolesc şi devin nesiguri de Voia lui Dumnezeu pentru viaţa lor. Biblia nu se interpretează după ureche, din auzite sau aşa cum ni se pare nouă potrivit. Sunt anumite principii, anumite reguli de care trebuie să ţinem seama pentru a nu orbecăi printre literele versetelor. Numai că pentru a ajunge să înţelegi ce citeşti şi să nu ţi se pară că înţelegi, trebuie timp, disponibilitate şi studiu, da mult studiu!...şi când aud acest îndemn fug creştinii de rup pământul!

Deci, spor la citit...şi călăuzire la interpretare şi aplicare!

Pentru ca să nu se uite...

Eram în Bucureşti mare ştudent, când am auzit pentru prima dată de Vitamina C. Am participat la prima lor apariţie publică. Pe Sunny îl mai văzusem conducând închinarea la Biserica Râul Vieţii – sper că aşa se numea, a trecut ceva vreme de atunci – şi pe la UBR unde aveam ceva prieteni. Mi-a plăcut simplitatea şi în acelaş timp profunzimea care se ascundea în spatele versurilor, şi faptul că promovau compoziţii proprii...nu prea îmi plac trupele care cântă numai piese traduse sau coveruri!

Inspirate majoritatea din experienţele de viaţă ale compozitorului, piesele au fost repede îndrăgite şi fredonate de comunitatea evanghelică din România şi diaspora. De asemenea, mărturia puternică a lui Sunny despre modul în care Dumnezeu l-a recuperat şi integrat în Trupul Său, a făcut ca întâlnirile cu Vitamina C să fie benefice pentru tinerii din generaţia 9.

Aştept cu nerăbdare ziua de 20 noiembrie 2009, ora 18.30 când la Biserica „Speranţa”, Timişoara, Sunny îşi va lansa în PREMIERĂ pentru Timişoara, albumul solo intitulat – „Leagă-ţi inima de cer!”. Va cânta, va vorbi despre compoziţiile lui, despre modul în care Dumnezeu l-a inspirat, despre viaţa lui...aştept să fie o seară binecuvântată!

Pentru ca să nu se uite...

Azi, adică Vineri 6 noiembrie anul Domnului 2009, voi participa la un eveniment special la Biserica Speranţa...biserica mea! - biserica unde aparţin. Va fi o seară de laudă şi închinare şi în mod special va avea loc lansarea albumului unui bun amic de al meu, Mihai Costea.

Pe "Mişu" l-am cunoscut acum vreo 2 ani la nunta lui! Soţia lui, Anca, mi-a fost elevă 3 ani pe vremea când mai predam şi eu prin Liceul Teologic Penticostal "LOGOS" - ce vremuri! Parcă a trecut de atunci o veşnicie!... În fine! Am predicat la nunta lor şi de atunci s-a legat o prietenie trainică între familia noastră, adică eu şi Cam, şi familia lor. După ceva vreme s-au mutat în Timişoara din Moldova Nouă şi au început să frecventeze Biserica "Speranţa"...m-am bucurat de alegerea lor! Vreme de câţiva ani, Mihai a tot lucrat la un album, s-a muncit în stilu-i neobosit şi dinamic, s-a zbătut şi în sfârşit, azi va fi lansarea albumului... L-am ascultat, l-am apreciat, l-am încurajat!

Sper într-un eveniment cât mai reuşit, o atmosferă bună de laudă şi părtăşie alături de el, de băieţii de la 3 2 1, de cei de la Nihil sine Deo ...şi în mod special de Domnul. Mişule, mă bucur de ce faci, continuă apropierea ta de Dumnezeu...şi la cât mai multe albume!

Eliberaţi de tirania lui «TREBUIE»!

...Stau din nou în faţa unei foi albe ce nu se vrea umplută deloc... Un singur gând persistă în mintea mea la ora 8:42: «De ce facem tot ce facem: pentru că trebuie, sau pentru că avem un alt scop?». Dacă acest «trebuie» ar dispărea, ce s-ar întâmpla atunci cu viaţa mea sau a ta? Am fi oare aceiaşi oameni, am mai face oare lucrurile pe care le facem acum...

Cum te-ai comporta în societate, ştiind că nu mai «trebuie» să fii lumină pentru orbii veacului, că nu mai «trebuie» să salvăm societatea de la descompunere şi putreziciune, printr-un set de legi morale şi etice diferite de a lor, plastic denumite de Mântuitorul: sarea pământului! Oare cum ar arăta bisericile dacă nu ar mai trebui să mergem duminica sau joia? Ar mai fi cine să se adune ca să se poată organiza o seară de părtăşie? Oare nu am găsi toţi tinerii în faţa televizoarelor, prin parcuri sau în cluburi de internet? Unde ar fi bătrânii, cei căsătoriţi sau cei care oricum vin rar pe la biserică? Poate pentru mulţi ar fi o reală uşurare să ştie că a dispărut cuvântul «trebuie»! Cum ar arăta familiile creştine dacă nu ar mai exista acest cuvânt? Şi-ar mai iubi soţul soţia, soţia soţul, ar mai asculta oare copiii de părinţi în condiţiile în care ştim că acest lucru nu se mai prea întâmplă?

Cum ai arăta tu sau eu dacă nu ar mai trebui să facem nimic, ci numai ce am vrea?

Ei bine, o astfel de viaţă creştinească care face totul numai din obligaţie, nu face cinste şi nu trezeşte focul iubirii din inima lui Dumnezeu! Dacă trăim aşa, Dumnezeu nu ne consideră creştini, indiferent ce am face. Dorinţa Lui e să ne elibereze de tirania lui «trebuie» şi să ne transfere pe toţi în sfera dragostei şi a slujirii din iubire! Orice lucru pe care îl facem fără motivaţia dragostei curate faţă de Creatorul şi Domnul nostru, ci numai de frică, obligaţie şi pentru că «trebuie», mai bine am renunţa la el şi am căuta zi şi noapte atingerea dragostei divine! Pe Dumnezeu trebuie să-L slujim numai din dragoste; ceea ce facem din obligaţie nu este pocăinţă! Şi mai mult...nici nu se pontează atunci la final !

Vise împlinite...vise năruite!

...sub acest titlu, voi scrie cam tot ce am visat! Unele vise s-au împlinit, altele mai stau încă la coadă, iar altele s-au năruit de tot de mult, mult timp!

Şi minciuna e o vorbă...pentru unii!

Scriu aceste rânduri pentru că pur şi simplu m-am săturat să fiu minţit şi implicit, m-am săturat de mincinoşi. Nu-i mai suport! Am observat că noi românii, avem câteva expresii favorite, câteva slogane ce ţin locul unor mari minciuni pe care le folosim automat când trebuie să întreprindem ceva, când trebuie să oferim răspuns unora: Mâine şi Imediat! Şi în spatele acestor două cuvinte, aparent nevinovate, se ascund o căruţă de mincinoşi, aproape o ţără întreagă! Vă ofer două exemple concrete de minciuni şi mincinoşi:

„Când ai putea să mă ajuţi cu cutare lucru? Când ai putea să vi pe la mine să rezolvăm o problemă urgentă? – şi vine de cele mai multe ori răspunsul: Mâine! Personal aştept după un „Mâine” din vară şi acum când scriu mai sunt doar câteva zile şi se termină anul! Probabil unii se cred mici „dumnezei” pentru că se pare că la ei „o zi e ca 1 000 de ani”!. Numai aşa îmi pot explica non-şalanţa cu care pronunţă acest cuvânt, ştiind sigur că nu vor putea împlini lucrul pe care îl promit!

„Când îmi poţi termina lucrul început? Când faci cutare lucru? Când te schimbi? – iar răspunsul acesta scoate efectiv din minţi: Imediat! - recunosc că uneori am fost unul care am abuzat de acest cuvânt! Cami ştie mai bine! Nu ştiu dacă s-a calculat vreodată durata acestui imediat dar la unii aşa numiţi pocăiţi, la unii români durează o veşnicie! Cunosc un american care dorea să publice o carte în România şi a dat copyright-ul unui tânăr care s-a angajat să îi traducă cartea şi apoi să o publice. A primit asigurările că se va traduce, da nu trebuie să fi clarvăzător să ghiceşti ce i s-a spus, Imediat! De atunci au trecut aproape 2 ani...şi respectivul nu dă semne că ar vrea să termine lucrul început!

...Aş vrea să mă opresc din a oferi exemple, dar nu pot să trec mai departe pentru că mi-am adus aminte, că într-o zi, pe când predam la şcoală, a venit la mine un coleg cătrănit tare de tot, şi şi-a vărsat înaintea mea focul pe un aşa numit pocăit care-i promisese că-i „vindecă” maşina, da, Mâine...şi trecură 3 luni mari şi frumoase şi maşina zăcea tot în curtea plină de piese de autoturism a respectivului! „Nu vreau să mai am de-aface cu astfel de pocăiţi, Silviule, îmi spunea omul! Nu înţeleg dacă e creştin, pocăit, de ce se poartă aşa? De ce îşi permite să facă din astea?”... Nelule, nici până azi nu pot să îţi răspund la întrebarea asta! Nici eu nu pot înţelege ce legătură este între un om al lui Dumnezeu şi minciuna, şi domnul minciunii! Nici eu nu pot înţelege cum un om născut din nou poate lăsa aşa liniştit şi cu libertate de cuget, ca minciuna să-l stăpânească şi să devină un mod de viaţă? Mint...şi mint oamenii cu neruşinare, că doar şi minciuna e o vorbă, nu?

NU!...minciuna nu-i o vorbă pentru un adevărat creştin, a cărui natură omenească, firea, a fost răstignită împreună cu Domnul Christos şi viaţa lui e dominată de acum de Duhul Sfânt. Biblia vorbeşte despre o persoană care trăieşte în minciună, iubeşte falsul şi neadevărul, acea persoană e satan. Şi acest individ, e întotdeauna în conflict cu Dumnezeu, cu adevărul! Şi uite aşa se întâmplă, că atunci când cineva minte, respectivul nu face decât să declare aparteneţa lui la grupul condus de „tatăl minciunii”. Dacă practici neadevărul înseamnă că îţi place mai mult acea lume, înseamnă că eşti pasionat de acea natură falsă. Mă gândesc că dacă acei oameni care folosesc minciuni, ar iubi sfinţenia şi adevărul, ar fugi tare de orice neadevăr şi ar fi mai atenţi, mult mai atenţi atunci când ar rosti un cuvânt sau când fac o amunită promisiune cuiva şi ştiu sigur că nu o pot împlini!

Aşadar, e o problemă de natură şi aparteneţă atunci când e vorba de minţit. Minciuna nu e doar o simplă vorbă şi atât, nu e o doar un cuvânt rostit nevinovat ca să scapi doar de pisălogeala cuiva...dimpotrivă o astfel de vorbă, un astfel de Mâine şi Imediat, te poate îndepărta pentru totdeauna de Cerul dorit...pentru că afară, pe la uşi, pe la geamuri, pe la proiectoare şi tv-uri vor sta mincinoşii! Deci, ai grijă ce vorbeşti, române!

P.s. Nu vreau să fiu privit în cel ce dă cu piatra sau în omul perfect, dar am înţeles gravitatea acestor „mici” cuvinte şi vreau să ofer fiecăruia provocarea de a fi atent la ceea ce vorbeşte! Să fiţi iubiţi!

Vise împlinite...vise năruite!

...sub acest titlu, voi scrie cam tot ce am visat! Unele vise s-au împlinit, altele mai stau încă la coadă, iar altele s-au năruit de tot de mult, mult timp!

Biserica în flăcări – sau Biserica pe cale de dispariţie!

Faptele Apostolilor cap. 2

...visez la o Biserică:

– care e gata să se consume în iubire pentru alţii, fără să caute foloase, interese meschine, câştiguri...

– care e gata să sacrifice pentru Domnul... nu jumătăţi de măsură, nu doar zile numărate cu stricteţe şi însemnate cu roşu pe calendarul cultului, nu numai câteva ore, nu numai câteva monede amărâte primite ca rest de la pâine, cafea sau prosport... Totul!...

- care arde cu pasiune, care încălzeşte cu focul inimii şi pe alţii secătuiţi de gerul ateismului, materialismului, postmodernismului, păcatului...

– pentru care Domnul nu e o alternativă la alte programe sau plictiseală, nu e Un Dumnezeu oarecare, ci e Domnul Dumnezeu Atotputernic, numărul 1, Cel mai de preţ, Cel mai iubit, Cel mai dorit, Domnul Oştirilor...

– care arde de nerăbdare să slujească, să oblige conducătorii la ore suplimentare, la prelungirea timpului alocat părtăşiei, să pună în încurcătură pe cei care conduc programele datorită numărului mare de cereri pentru contribuţie în programul bisericii, care are un foc nestins pentru evenghelizare acasă, la locul de muncă, care nu-şi poate stinge focul misionar din inimă...

– care să poată ierta pe cei care greşesc fie intenţionat, fie din neatenţie de bună voie, fără să-i forţeze nimeni sau să-i cheme la comitet pentru a face pasul împăcării, să nu-i dea afară pe cei care au nevoie de ajutor sau au alunecat şi strigă după ajutor...

– care gândeşte matur, ia decizii înţelepte întotdeauna ţinând cont de Voia lui Dumnezeu, care leapădă copilăriile, naivităţile, gogoşile vândute de unul sau altul...

Mda, ce ziceţi? Chiar sunt visător, nu?... Sincer, aş dori să nu mă trezesc din visul acesta niciodată!

Aşa aş vrea să arate Biserica lui Christos din România, aşa aş vrea să fie comunităţile în care ne adunăm să ne închinăm şi să avem părtăşie. Prieteni e timpul să „punem Foc (n.a. Duhul Sfânt)” în comunităţile noastre, să facem totul cu patos, cu inimă, cu foc, ca Biserica să îşi împlinească scopul şi să fie relevantă societăţii!

...Noapte bună!... Vise plăcute!

Definiţii!

1. Dragostea!

Ce înseamnă dragostea?... e mai mult ca o întrebare ...

Sau?..

Nu poţi răspunde aşa uşor şi nici definitiv

Dragostea există pur şi simplu!

Ciudat lucru! Când crezi că o înţelegi mai bine...

Atunci nu şti nimic... parcă dispare când crezi că o stăpâneşti.

Nu e ceva ce-ţi aparţine ... e CINEVA! Cunoaşte-L.

Dragostea!... copilul ar numi-o: mamă...

.... îndrăgostitul: inimă...

.... avarul ar numi-o: avere...

.... sau ipocritul sigur ar striga-o: mască!

Şi credinciosul Dumnezeu!

Ce este dragostea?... eu vreau să te las pe tine

Să spui, să te gândeşti... dar nu uita ca s-o trăieşti!!!

Era şi timpul...

După multe frământări şi multe amânări...iata-mă-s şi eu pe blogg! Mi-a spus cineva că dacă nu sunt pe blogg nu exist, deci pentru că vreau să exist, să trăiesc voi pune la dispoziţia celor interesaţi tot ce Dumnezeu mi-a dat...poate numai un "BLID CU LINTE", dar sper folositor ca să stâmpere setea şi foamea de cunoaştere a unora dintre căutătorii de Cer!...Silviu R. Cornea