vineri, 27 ianuarie 2017

Despre predicare...

Cred că după atâția ani de ”predicare” a  venit timpul să învățăm să predicăm…a venit timpul să învățăm să ascultăm predici…

Ascult tot felul de cuvântări, spuneți-le, speech-uri, bune, articulate de altfel…dar nu predici!

Sunt cuvântări care învinovățesc, scot în evidență defecte, acuză comportamente, emit comparații, apasă puternic pe minusurile și lipsurile noastre - sunt așa multe exemple share-uite încât nu are rost să exmplific - dar care nu ajută!
Într-un sunet plângător de pian în spate, cu lacrimi în colțul ochilor și cu un ton grav în voce, cu povești și povestioare vorbitorul insistă și convinge…nu simt în schimb, decât povară, durere, frustrare…

Nu ajută cu nimic un astfel de mesaj. 
Stoarce lacrimi pe moment, aduce tristețe profundă, un regret și o stare de totală pierzare… dar nici un efect pe termen lung!
De ce? Pentru că lipsește CUVÂNTUL…
Lipsește forța argumentului Biblic…
Lipsesc soluțiile divine…
Lipsește Hristos și Crucea Lui ca soluție pentru nevoile și problemele prezentate…


Toată cuvântarea e insiparată din viață, din realități cotidiene…și e foarte bine evidențiată situația și e real tot ce se spune…dar fără soluție pe termen lung…fără să producă schimbare în ascultător...fără progres...

SINGURUL CARE POATE SCHIMBA CEVA E CUVÂNTUL…PRIN DUHUL…
Predicarea e SACRĂ...e BIBLICĂ...e centrată pe mesajul Crucii...
Povești ascultăm destule... Păreri?... sunt pline parcurile și gările și facebook-ul...
În Biserică aș vrea să ascult o PREDICĂ...



joi, 4 februarie 2016

Generația făcătorilor...de nimic!!!!!

Sunt peste tot...pe internet cei mai mulți...
Cea mai mare pedeapsă pe care au primit-o unii, e accesul la internet... Dacă vrei să distrugi pe cineva, dă-mi net cât mai mult...și timp!!!!
Aici, în spațiul acesta fără limite, cei mai mulți fac ce știu cel mai bine...adică, NIMIC. Comentarii, păreri, judecăți, bloguri, teorii, somații, patimă, isterie. Totul spus de pe poziția celui care știe tot. Nu e loc de greșeală, nu e loc de interpretare, de analiză pertinentă. Făcătorul de nimic e creator infailibil și punct. Nu-l poți aborda, nu poți gândi diferit – ești automat prost, răuvoitor, fără inimă, dușmanul celor fără ajutor, nespiritual... Face to face, ”făcătorul” nu ar putea susține nici o părere logică cap-coadă, pentru el și limba română e deja mult prea mult, în viața reală nu a făcut nimic, nu a terminat nimic...nici măcar liceul...
Ceea ce mă surprinde la această specie, e că nu există nici un domeniu pe care să nu îl stăpânească: politică, religie, imigranți, barnevernet, sport... Știu tot! Fantastic. E incredibil cum ies din tastatură ideile! Curg fără oprire! Totul e analizat, împărțit și cântărit. Nici nu ai nevoie să mai studiezi azi ceva – deschizi facebook-ul, îi cauți, adică nici nu trebuie să îi cauți că te găsesc ei pe tine prin share și like...și gata! Ești informat 100%. Pentru ce să citești pe rupte? Pentru ce să mergi la școli? Pentru ce să te lupți să realizezi ceva care să rămână? Pentru ce trudă și cheltuială? Nu ai nevoie decât de un smartphone, un laptop sau desktop...și net, internet, mult internet...care, din nefericire pentru unii, e în România fără măsură. Suntem o națiune de creatori...
Moderație nu, umilință nu, inteligență puțină, rușine 0, simț al penibilului de unde.
Cel mai mare dar pe care cred personal, că un om îl poate primi de la Dumnezeu e simțul penibilului, al ridicolului. Un puști de ceva ani oferea mai deunăzi, soluții la crizele politice din țară, de prin Norvegia, Rusia... Mai bine ai termina școala mai întâi tinere și ai lua ceva ore de română, și crede-mă pe cuvânt, vei avea timp să oferi soluții după ce vei face ceva serios cu viața ta și în viața ta...
Ne umplem de penibil când nu facem nimic...dar știm de toate...
Domeniile în care îi întâlnim pe acești eterni ”făcători de nimic” sunt din ce în ce mai multe, din păcate: parlament, familie, biserică etc. Cum ar putea cineva care nu petrece timp cu copilul lui, care își lasă copiii să fie crescuți de alții și de instituții, să spună ce e bine pentru alte familii? Cum poate fi un astfel de om pertinent? Cum poate cineva să se ridice împotriva Bisericii dacă nu o frecventează, dacă nu a citit măcar o dată Biblia și dacă nu face nimic spiritual? De unde curajul de a striga, de a cere ceva ce nu înțelege, ce nu are habar, ce nu a trăit în viața lui?
Nu contenesc să mă tot minunez pe zi ce trece...
Propun ceva:
...unora să li se dea internet numai cu porția...ca și apa caldă pe vremea lui Ceaușescu... dar și atunci când îl primesc, traficul să fie limitat și să se încarce greu, greu, greu...

luni, 4 ianuarie 2016

”Forța fie cu tine!”



Apariția unei noi părți din seria Star Wars a creat isterie. În săptămâna lansării a avut încasări record la box-office. Se pare spun unii critici, că ar putea depășii cifra de peste 2,8 miliarde ale filmului Avatar, pentru că abia acum în ianuarie va intra pe piața asiatică unde e marea nebunie – 517 milioane de joi până duminică!!!!
Parcă seria asta a avut parte de publicitate enormă. Nu știu să se fi vorbit de altceva în decembrie. Nici măcar Crăciunul nu se aștepta ca și data lansării. Cumpărai pâine îți dădeau cartonașe cu Star Wars, televizoare cu Star Wars, șervețele cu Star Wars, hârtie igienică cu Star Wars...totul era numai cu personajele din celebra serie. Jucării? Să nu mai vorbim. Toate săbiile epuizate, personajele de diverse mărimi în toate mâinile și mânuțele...
Dar, dincolo de cum e realizat filmul sau cum joacă personajele, părerea mea e că transmite un mesaj pe care nu mi-l doresc. Filmul este fidel teoriei DUALISTE. Dualismul propovăduiește ideea că există două forțe, două entități – Binele și Răul – care au putere egală. Totul e o luptă între cele două! Can film...
Nimic mai fals! Răul, forța răului, diavolul nu poate fi niciodată egalul lui Dumnezeu. Nu există decât Dumnezeu Cel care e Suveran și Atotputernic. El este în control, nu se luptă cu răul pentru supremație! Satan este o creatură, e creat și asta îl face inferior lui Dumnezeu. Așa trebuie înțeleasă lumea, așa aș vrea copilul meu să fie educat – Singura forță din univers este Dumnezeu. Dualismul este o erezie, o învățătură falsă care deformează percepția despre lume în mintea copiilor, mai ales a lor. Această teorie Îl face pe Dumnezeu comun, un luptător de duzină angrenat într-o bătălie cu final necunoscut, repet, can film... 
Prieteni, finalul e clar – Dumnezeu e Suveran, nu trebuie să dovedească nimic, sfârșitul e bine știut, scrie în Biblie. Atenție ce citiți și mai ales ce vizionați...

joi, 31 decembrie 2015

Mesaj de sfârșit și început de an!

Cred că am început de mai multe ori așa articole, dar, trebuie să o spun din nou și mai apăsat – ciudate vremuri trăim, superficială generație, bolnavă! Virtualul ne-a tâmpit de-a binelea! Simțim nevoia bolnavă să ne expunem, un soi de ”exhibiționism”, tot ce facem și suntem trebuie scos, afișat în spațiul public. Ni se pare că nu avem valoare, că nu existăm, că suntem prea mediocrii! Generația aceasta are grave probleme de identitate și stimă de sine!

Am văzut, până nu am tot dat afară din listă, cum arată dormitoarele, băile, cabinele de probă, tapițeriile, lenjeriile de pat, cadourile pe care le primesc unii și alții. De ce? De ce să spui la mulți ani celui de lângă tine pe net? Pentru like-uri? Să prezinți lumii cum ști să scrii de frumos și ce mult vă iubiți - și poate realitatea e total alta? De ce să vedem noi tot ce vă cumpărați unul la altul, începând de la chiloți și terminând cu poșete, obligatoriu cu firma și eticheta la vedere? Și asta ca să moară ”dușmanii” de ciudă că tu ai, și ea/el nu! Că uite ce bine te-ai măritat tu, că uite ce ”moș tânăr” atent ți-ai făcut rost! De ce ne interesează pe noi mașinile voastre, cum vă probați hainele în cabinele de probă, cum vă stă în pijamale la toată familia?

Am uitat să păstrăm lucruri pentru noi! Totul e public, totul trebuie expus. Nu mai avem nimic al nostru, al dormitorului nostru, al familiei noastre! Pe vremuri dormitorul unei familii era sfânt! Nu se intra acolo, nimeni nu se băga, casa era spațiul de liniște și fericire al familiei. Acum? Dacă nu vedem toți cum sunt pereții, dulapurile, cum doarme el și ea în pat, cum arată somnoroși dimineața, nu are rost să ai dormitor și familie! Pentru ce dacă nu vede nimeni? Ce rost are să investești dacă nu postezi! Reality Show-uri pe gratis every day, cum zice rusu’. Auzi există și o piesă cu milioane de like-uri: ”le-am spus și fetelor”!... Pe bune?... O tinerică vorbește despre intimitatea ei cu altele! Lucruri numai pentru ea sunt expuse și dezbătute într-un mod superficial cu toată lumea. Mă întreb oare cum s-o simți băiatul ăla știind că e analizat gest cu gest de niște minți odihnite?...eu nu aș vrea așa viață!

Nu de puține ori am asistat la întâlniri între persoane care deși nu se cunoșteau, știau totul una despre cealaltă – de pe facebook! Câte camere are casa, cum doarme soțul, ce mănâncă copiii, unde își păstrează florile în dormitor primite de la soț, ce culoare are lenjeria de pe pat etc. Aceasta era replica: ”poate nu ne cunoaștem, dar eu știu totul despre tine”!
Deci, unii nu trăiesc dacă nu arată, iar alții, trăiesc ore în șir zilnic, viețile celor ce le expun pe net. Și uite cum toată lumea e mulțumită!

Hai să învățăm să trăim pentru noi și să ne bucurăm de viață! Să postăm lucruri care să aducă bucurie, imagini frumoase, încurajatoare, să susținem și să ne mobilizăm pentru ce merită, să aducem un plus prin tot ce facem. Noi avem valoare indiferent de numărul de prieteni sau de numărul de like-uri primite. Noi nu trăim pentru alții, așa că hai să trăim frumos! Să lăsăm familia și casa pentru noi și ale noastre. Căci nu e competiție, și nici nu se dau premii pentru cea mai cea...sau cel mai cel...totul e numai în capul unora!

Sănătate!

joi, 3 decembrie 2015

#revolutiabunatatii!


"Vorbim prea mult despre BUNĂTATE...și noi nu am fost chemați să le vorbim oamenilor despre bunătate...ci să le arătăm BUNĂTATE!
Bunătatea e să accepți să te doară fără să te răzbuni. Chiar mai mult... să dai în schimb bunătate... Nici un om nu poate face asta fără ajutor divin! BUNĂTATE fără DUMNEZEU nu există!
Cel mai simplu lucru care poți să-l faci e să bagi mâna în buzunar și să dai. Cel mai greu e: să fi bun...
Este o diferență mare între a fi bun și a face bine. Oamenii au întâlnit mulți oameni care fac bine, dar prea rar oameni BUNI. A fi bun înseamnă să fi ca Dumnezeu...
Bunătatea este un mod de A FI nu A FACE!"
...despre asta a fost Conferința de 1 decembrie de la Speranța anul acesta!!!