Blidul cu linte

Eliberaţi de tirania lui «TREBUIE»!

...Stau din nou în faţa unei foi albe ce nu se vrea umplută deloc... Un singur gând persistă în mintea mea la ora 8:42: «De ce facem tot ce facem: pentru că trebuie, sau pentru că avem un alt scop?». Dacă acest «trebuie» ar dispărea, ce s-ar întâmpla atunci cu viaţa mea sau a ta? Am fi oare aceiaşi oameni, am mai face oare lucrurile pe care le facem acum...

Cum te-ai comporta în societate, ştiind că nu mai «trebuie» să fii lumină pentru orbii veacului, că nu mai «trebuie» să salvăm societatea de la descompunere şi putreziciune, printr-un set de legi morale şi etice diferite de a lor, plastic denumite de Mântuitorul: sarea pământului! Oare cum ar arăta bisericile dacă nu ar mai trebui să mergem duminica sau joia? Ar mai fi cine să se adune ca să se poată organiza o seară de părtăşie? Oare nu am găsi toţi tinerii în faţa televizoarelor, prin parcuri sau în cluburi de internet? Unde ar fi bătrânii, cei căsătoriţi sau cei care oricum vin rar pe la biserică? Poate pentru mulţi ar fi o reală uşurare să ştie că a dispărut cuvântul «trebuie»! Cum ar arăta familiile creştine dacă nu ar mai exista acest cuvânt? Şi-ar mai iubi soţul soţia, soţia soţul, ar mai asculta oare copiii de părinţi în condiţiile în care ştim că acest lucru nu se mai prea întâmplă?

Cum ai arăta tu sau eu dacă nu ar mai trebui să facem nimic, ci numai ce am vrea?

Ei bine, o astfel de viaţă creştinească care face totul numai din obligaţie, nu face cinste şi nu trezeşte focul iubirii din inima lui Dumnezeu! Dacă trăim aşa, Dumnezeu nu ne consideră creştini, indiferent ce am face. Dorinţa Lui e să ne elibereze de tirania lui «trebuie» şi să ne transfere pe toţi în sfera dragostei şi a slujirii din iubire! Orice lucru pe care îl facem fără motivaţia dragostei curate faţă de Creatorul şi Domnul nostru, ci numai de frică, obligaţie şi pentru că «trebuie», mai bine am renunţa la el şi am căuta zi şi noapte atingerea dragostei divine! Pe Dumnezeu trebuie să-L slujim numai din dragoste; ceea ce facem din obligaţie nu este pocăinţă! Şi mai mult...nici nu se pontează atunci la final !