S-a întâmplat în
noaptea de 30 octombrie 2015...și nu vorbesc de reduceri...
Mi-e greu să
vorbesc, așa că mai bine scriu...
Nu am scris până acum, pentru că am vrut să fiu limpede, să citesc, să
ascult, să aflu cât mai multe detalii. Nu mai sunt copilul care vorbea înainte
să gândească, care arunca cuvinte cu și fără sens...
Oricare ar fi părerile și opiniile, vineri noapte s-a întâmplat o tragedie
de mari proporții!
Ajunge o bâtă la un car de
oale...
Nu știu cum facem noi evanghelicii că apărem taman când nu trebuie și
spunem de obicei taman ce nu are sens...
Toți, printre care și eu, suntem probabil ispitiți sau am fost ispitiți să
analizăm ceea ce s-a întâmplat într-un mod acid și poate agresiv...dar cred că
acum e cazul să fim decenți, moderați și să arătăm multă compasiune pentru cei
care sunt în viață și pentru cei care au pierdut părinți, soți, copii sau
prieteni!
Căutarea de vinovați, poate nu pe noi ”spectatorii” ar trebui să ne
preocupe, arătatul cu degetul nu e ceea ce trebuie să ne caracterizeze acum în
ceasul suferințelor.
Poate, dacă am fi înțeles mai de mult că treaba noastră a bisericoșilor e
în stradă, în locurile unde e mare nevoie de noi, am fi putut face mai mult și
din timp. Acum nu ajută pe nimeni să aruncăm vorbe, să facem acuzații, să cităm
sau să share-uim fanatici sau sectanți, indiferent cum i-ar chema...
Isus a iubit oamenii...nu cei sănătoși au nevoie de doctor...da nu putem fi
de acord cu stiluri de viață nescripturale...dar hai să învățăm pe oameni, să
iubim pe oameni, să căutăm pe oameni, și apoi putem cere...
Avem multe de învățat din ceea ce s-a întâmplat vineri, toți:
- - și evanghelicii
- - și nebisericoșii
- - și politicienii
- - și patronii
- - și media
- - și părinții
- - și tinerii
- - și ”artiștii”
- - și bisericile
...toată lumea...
Sper să nu picăm examenul ca să nu venim la
restanțe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu