Jean Buridan (1292-1363), un filosof scolastic francez, este cel care l-a făcut celebru pe sărmanul dobitoc, adică pe măgar! Se pare că acest măgar despre care Buridan vorbeşte nu ar fi existat niciodată, dar filosoful a născocit această întâmplare pentru a-şi susţine un punct de vedere. Redau pe scurt povestea, pentru a putea observa apoi de ce zic eu, că unii creştini suferă de acelaşi sindrom:
"Se zice că a existat odată un măgar extrem de flâmand şi însetat nevoie mare. Stăpânul lui, un om binevoitor de altfel, dar şi grăbit s-a gândit să rezolve problema simplu: a plasat măgarul la distanţă egală între o galeată cu apă şi un tain de ovăz. Genial, nu? Însă vedeta noastră, adică domnul măgar, nu era la fel de isteţ. Astfel, neputându-se decide cu ce să înceapă, dând din cap de colo colo, a căzut leşinat şi în cele din urmă a murit, deşi mâncarea şi apa erau la îndemână. A pierit din cauza şovăielii!".
Prieteni se pare că această nehotărâre măgărească a ajuns proverbială! Povestea aceasta descrie o persoană care presată la fel de puternic din două părţi în acelaşi timp, nu se poate hotărî pentru nici una şi de fapt, în cele din urmă, le pierde pe amândouă. Aşa sunt "sfinţii jumătăţilor de măsură", aşa zişii creştini care nu se decid odată pentru totdeauna cui să aparţină - fie lui Dumnezeu, fie lumii. Ei le-ar vrea pe amândouă! Şi astfel ajung nefericiţi şi în viaţa aceasta pentru că nu se pot distra aşa în văzul lumii, ci tot timpul pe ascuns şi pe furate, dar şi nefericiţi vor fi pentru eternitate, că pe Dumnezeu nu Îl poate "duce nimeni de nas", Dumnezeu vrea exclusivitate!
Faina comparatia...
RăspundețiȘtergere