Ziua 2 - Târnăveni!

(...ieri nu am avut internet pentru postarea jurnalului zilei...)

După câteva ore de condus prin soare am ajuns la Târnăveni cu speranța că voi putea să capăt răcoare din apele râului Târnava Mică. Povești! Am dat peste o apă murdară și neatractivă. Orășelul e frumos dar fără viață pentru că economia e la pământ și efectiv nu prea ai de unde face bani. Păcat. Am ajuns devreme la Târnăveni și până la începerea programului am avut timp de parc, de un sandwich cu pâine, salam și iaurt ca în perioada studenției.

Programul de evanghelizare s-a desfășurat în Casa de Cultură a orașului. Un domn de bine, un pictor, un ultim mohican al orașului, care se ocupă de clădire și evenimente, a reușit să facă un loc plăcut acolo și familial. O comportare exemplară, o primire foarte civilizată, un viceprimar Mohamed care a participat la eveniment, mi-au făcut o impresie bună. Sala s-a umplut încet-încet de peste 250 de oameni, ceea ce a fost o mare bucurie pentru noi. Entuziasm, bucurie, cântări frumoase, oameni hotărâți pentru cer, o întâlnire cu adevărat reușită din punctul meu de vedere.

Cu toată oboseala care se citea pe chipuri în timp ce mâncam pulpa de pui cu pilaf, se mai găsea puterea de zâmbet, fericire și chiar pentru cei mai tineri, pentru o plimbare prin oraș pe răcoare. O familie de bine ne-a cazat pe mine și Doru la ei acasă, loc unde l-am cunoscut și pe David micuțul de 5 ani al familiei de o șmecherie ieșită din comun. Un somn bine-meritat, o mâncare bio excelentă de dimineață, o cafea bună și la drum pentru ziua 3!

Ziua 1 - Câmpeni!

Iar era s-o pățesc! Internetul a uitat să îmi spună că la acel drum aproximat la 3 ore am de străbătut ceva munți prin județul Alba! După un drum interminabil, și fără aer condiționat, la o temperatură constantă de 37 grade, dar frumos, frumos am ajuns în premieră în orașul Câmpeni. Întins oraș, și cu cel mai ascuns centru din câte localități am vizitat eu! În parcul din centrul orașului tinerii din misiunea ”Hristic” cântau deja captând ascultătorii și trecătorii orașului. Instalați pe platforma unui tir, reprezentația lor stârnea reacții diverse curioșilor și celor care și-au chiar propus să asculte. Apoi urmam eu să vorbesc despre Cer și Iad. 

Pentru prima dată am vorbit într-un loc fără vreun acoperiș deasupra capului! Am mai predicat în corturi, grădini de vară, curți de case sau cămine culturale, dar niciodată într-un parc, în aer liber, loc pe unde se perindau prin fața platformei în permanență cetățeni... O experiență interesantă, plăcută, care m-a solicitat pe deplin să pot capta pe cât mai mulți oameni ieșiți să se bucure de răcoarea care cobora peste micuțul orășel Câmpeni!

Am observat cu atenție dăruirea tinerilor veniți să susțină inițiativa asociației ”Hristic”. Pentru aproximativ 1 lună au lăsat totul pe plan secund și s-au ”înrolat” la acest frumos mandat - prezentarea Evangheliei lui Christos. Puțin ca ei, de aceea merită toate aprecierile. După un drum lung, multă căldură, un program frumos, dar solicitant...abia aștept odihna...

Stăpânii ștampilelor!

      În România nu e vreme de plictiseală! Nici o zi nu e la fel. În fiecare dimineață ești întâmpinat de instabilitatea care s-a instalat confortabil de ceva vreme pe la noi! Devine periculos să trăiești aici. Nimic nu mai e sigur - regulile sunt interpretabile, oamenii sunt coruptibili și influențabili, instituțiile nu mai oferă siguranță și garanții, media se joacă nu ”mesele” de ascultători și privitori, clasa politică ia țara la mișto... În momentul de față e extrem de dificil să te pronunți spre ce direcție se vor îndrepta lucrurile. Am mai spus-o de câteva ori, sunt a-politic, adică nu țin nici cu unii, nici cu alții, dar nu pot ca și cetățean să nu observ TUPEUL  pe care ni-l vântură sub nas unii și alții prin diversele căi pe care le au la dispoziție. Pericolul e că au transformat țara vrând-nevrând într-un ”câmp de luptă”, instigând la ură, jigniri, răutate, evitând astfel ca oamenii să vadă adevărata problemă a țării - oameni fără soluții pentru criză, oameni fără principii și valori morale, oameni fără nici un interes pentru mai binele celor mici, legi după ureche, politicieni incompetenți... Aici e dezastrul spre care se îndreptă țara! Cel mai tare acum contează cine ține ștampila și câți o pot accesa! Cu fiecare zi ce trece până la termenul propus de CCR se va adânci tot mai mult lupta pentru ștampilare. Nu se va soluționa nimic, ci doar vor putea unii sau alții să iasă și să strige: VICTORIE! Da, victorie, dar ce veți câștiga stimabililor? Pur și simplu nici nu îmi mai pasă ce se va întâmpla cu acest Referendum! E doar o ambiție și o luptă surdă fără prea multă minte...Interes am pentru ce va fi după, un ”după” care acum nu îmi e deloc roz, care nu e, pentru mine cel puțin, dătător de prea multe speranțe.

         După ceva ani de democrație, se pare că ceea ce am învățat a fost doar vorbitul fără rost și aflatul în treabă. Oameni care nu au realizat nimic până acum notabil, dar buni de gură și fără pic de educație și bun simț, sunt vânturați zilnic să formeze opinii, să catalogheze și să dea verdicte... Îmi e din ce în ce mai greu să urmăresc dezbateri politice sau să citesc presa! Găsesc din ce în ce mai rar minți limpezi și ne implicate în dispute și cu puțin discernământ în această nebunie creeată. Îmi plăcea un discurs de azi: ”sper ca cel care va veni după mine să dea dovadă de neutralitate politică și bună-credință”, o fi cinstit sau nu acest discurs, contează mai puțin, dar acest lucru mi l-aș dori pentru țara în care locuiesc și băiețelul meu va crește! Înțeleg disputele politice, diferențele de platforme și opinii, dar la noi e o luptă tâmpă între indivizi, nu e deloc o ”bătălie” civilizată pentru mai binele comunității. Sunt pesimist de felu-mi, dar acum nu cred că e nevoie decât să deschizi ochii și să realizezi că aceste lucruri nu se vor schimba, din păcate, prea curând! Acum contează cine e cel ce deține ștampila salvatoare...
        Sper ca lumea evanghelică să nu uite responsabilitățile pentru țară și cu mare discernământ și interes să căutăm binele țării prin mijloacele pe care Scriptura ni le-a lăsat la dispoziție!

4 zile de treabă!

Încep de azi, luni 6 august 2012, 4 zile de evanghelizare împreună cu tinerii din Asociația Creștină - ”Hristisc”! Experiență nouă și interesantă. Am să vă țin la curent cu jurnalul fiecărei zile din această mini-campanie evanghelistică pe timp de august fierbinte, fierbinte!

Vorbe de duh!

”Banii nu contează...dar e grozav să îi ai!” Pasărea Colibrii - ”Vis de primăvară”

România se ține de poante!

                                                   genială imaginea! felicitări autorului!

Am lipsit 3 zile din Timișoara, 3 zile de izolare completă pe Valea Streiului - nu telefon, nu internet, nu radio sau TV. 3 zile care au fost, se pare, pline de încărcătură și presărate de glume și glumeți! A început nebunia să își dea în petec: suspendări, referendum, bani cheltuiți a moaca dintr-un buget și așa inexistent, DNA, bălăcăreală, murdării și multă multă prostie afișată ostentativ pe la toate posturile TV. Scena cumplitei bătălii s-a mutat afară, pă occident, țărișoara asta e prea mică pentru așa teribil război. Toți merg la Bruxelles, dar nu de-odată, ci pe rând că așa e mai șmecherește. Fiecare cu fițuica lui, fiecare cu jalba lui, fiecare cu lacrimile lui. Să vadă Europa ce? Trebuie să ne facem și noi cunoscuți cumva. Urmăresc fenomenul, dar cu dezgust de multe ori și cu multă lehamite. E destul de dificil să rămâi echilibrat și asemenea unei fabule celebre, îți vine să urlii în gura mare, Adevărule unde ești? Actualii se laudă că dețin secretul pentru a trăi bine, dar se pare că se țin de poante, cum să faci cu un crin primăvară? Îmi plac poantele, dar astea din ultima vreme mi se par tare neinspirate, și chiar de prost gust. Ceea ce e clar acum, ca și cristalul, e că pe lângă criza economică mai ne-am molipsit cu una - politică! Și uite cum încet, dar sigur se transformă ROmânia într-o țară de crizați! 

Crizați, dar să mai descopăr și că toată țara asta plagiază, deja e prea mult! Eu cum de am fost așa de naiv de nu m-am asociat curentului? Au trecut deja 9 ani de la absolvirea facultății, dar încă mai am vreme dacă încep master-ul și poate și doctoratul! Se pare că e un must ca să ajungi mai departe! Acum, cred că pe toți licențiații îi trec sudorile reci chiar dacă canicula s-a instalat binișor, că lumea chiar s-a apucat de citit cărți! Să ști că până la urmă tot răul e spre bine: oameni care cred că nu au citit 100 de pagini în viața lor cap-coadă, acum citesc pe rupte, compară, fac muncă de cercetare, ca să mai prindă un oponent cu mâța în sac. Ce nebunie! Ce mai râs și voie bună! 

Și uite cum râdem cu gura până la urechi, și uite cum nu ne plictisim, și uite cum vânzarea de aparate de aer cu condiții crește văzând cu ochii, și uite cum vom trece și peste focul verii...

România, vorba unui amic de al meu, când mă trezesc, sper să mai exiști!

Atenție - căldura afectează creierele!

E destul de dificil să reziști în România acum: vara nimeni nu doarme (cântărețule, sper că ești mulțumit!), mai e și căldura mare care încinge creierele! Deci, de unde să vină claritate, limpezime în decizii? E de mirare că oameni care au promovat valori încurcă acum dreapta cu stânga? Nu e un caz singular! Cu mulți ani în urmă, tot pe o căldură imensă, au fost și alții care și-au lăsat creierele prăjite și rezultatul a fost dramatic - nimeni nu putea să facă deosebire între dreapta și stânga, iar țara se îndrepta spre autodistrugere! E normal că lumea noastră românească e caracterizată de stângăcii, dacă  până și dreptacii, acum somnambuli și opăriți, nu mai pot vedea care e direcția corectă! Ciudate timpuri! Urmăresc chiar acum la TV o imagine a realității triste din iubita mea țărișoară - nu mă așteptam să ajungem aici! Ce ți și cu căldura asta, domne? Din mulți oameni cu minte, au rămas extrem de puțini care să poată privi cu realism circul de 2 lei al unor obosiți.

În trecut a fost totuși cineva cu mintea proaspătă - Ilie e numele lui, omul care a fost gata să dea o direcție, să stea ferm în opoziție cu orice risc, să nu abdice de la valorile și ideile pe care le-a promovat și susținut, gata să plătească prețul integrității. Din păcate, noi nu prea am auzit de astfel de valori! Stând mereu la mica ciupeală, la mila altora și cu ochii căscați după cele mai mari oportunități venite cu orice cost, nu mă mir că am ajuns azi în situația destul de alarmantă! Susțin cu tărie în aceste vremuri un slogan lansat de un individ cu ceva vreme în urmă - vreau o ȚARĂ ca AFARĂ! Cred în valori, și știu că nici unde în lumea asta nu e cu mult mai bine, dar mai găsești indivizi ale căror creiere lucrează, sunt treze și văd cu claritate drumul. Să nu fiu înțeles greșit, și la noi mai sunt, dar e o specie pe cale de dispariție. Mai degrabă, la noi majoritari sunt cei care se mută de pe un picior pe altul fără nici o remușcare, zâmbesc fals și strâmb la toate inepțiile puterii, se cocoșează pentru un loc călduț și mai bine remunerat,  uită de toți și toate când ajung sus, tot mai sus, își bat joc de bunul simț și de cei care mai cred în Bine și Virtuți. Oare Biserica are ceva de spus? 

1.Probabil un lucru important pe care-l poate face e să meargă la vot, după un somn bun și stat la răcoare ca mintea să funcționeze normal, și să dea direcția bună în țară.

2. Să cultive în continuare smerenia și pocăința, și să nu se lase cumpărată cu orgoliu și materialism.

3. Rugăciunea constantă pentru ”dregători” - o obligație și o necesitate

...mai aștept soluții și din partea dumneavoastră stimabililor cititori!

P.S. 

Mai e un pic de speranță - în timp ce scriu, un dreptaci care posibil și el din cauza nesomnului vara și căldurii se îndrepta vertiginos spre stânga, s-a trezit brusc și a cotit-o la dreapta! Sănătate.