Între munți, după o suită de tuneluri am ajuns, cred că în singurul oraș mai mare austriac fără Mc'Donalds!!! Nu cred că sunt prea multe aici care se pot ”lăuda” cu asta! Am căutat vreo oră să dăm de unul, dar era de fapt în orășelul vecin, unde seara o familie extraordinară ne-a scos pe toți la masă! Până la urmă a fost mai bine că ne-au scos ”frații” chinezi cu all you can eat-ul lor!
Am ajuns la biserica Betania: o biserică mică, dar cochetă și cu gust aranjată. Aici am întâlnit cei mai inimoși oameni de până acum! E probată încă odată vorba cu lăudatu și sacu - unde nu te aștepți acolo e cel mai bine! O zi obișnuită de rugăciune s-a transformat rapid într-un adevărat program complex de cântare, prezentare de proiect și mesaj biblic.
Cele 10 fecioare ”au strigat” în atenția noastră câteva adevăruri. Am predicat o abordare nouă pentru ei a pildei, nu am penticostalizat-o, nu am identificat Duhul Sfânt cu uleiul și rezervele pentru că nu e cazul aici în această poveste, ci am insistat pe mesajul vegherii amănunțite așa cum Mântuitorul o făcea acum 2000 de ani. Hmm...nu știu cât de primitori au fost toți...dar m-au ascultat civilizat și atenți până la sfârșit.
Toți, adică 6 persoane am fost cazați de aceeași familie - oameni cum rar ți dat să întâlnești - cu băieții lor fiind parcă prieteni de când lumea. Totul a fost făcut cu inimă și multă bucurie. Ne-am încărcat bine bateriile pentru zilele care mai urmează.
Și oboseala crește, crește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu