Azi am dedicat o parte din zi poeziilor...şi în căutarea după versuri bune, m-am întors la romantici, la maestru – Eminescu. Postez o poezie care mie azi mi-a dat de gândit:
Dintre sute de catarge
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Dintre păsări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?
De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.
Nenţeles rămâne gândul
Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l
Valurile, vânturile.
Închei „periplul” meu eminescian prin redarea unor versuri pe care le-am găsit în cartea Nostalgia a lui Mircea Cărtărescu:
Trecut-au anii
...Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea...mă-ntunec!
P.S. Primesc sugestii pentru versuri bune fie de citit, fie de postat! Să fiţi iubiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu