Vise împlinite...vise năruite!

EU CU CINE VOTEZ?

M-a frământat mult această întrebare... Şi până azi, (18.11.2009), când mai sunt puţine zile până la votarea propriu zisă, nu am nici un răspuns! Sper să mă luminez până duminică, deoarece voi fi şi eu în faţa urnei, probabil alături de puţinii români care se mai motivează să pună ştampila...

Campania aceasta nu m-a interesat mai deloc. Nu am urmărit nici o dezbatere politică, nici un program de guvernare prezentat printre manele sau cântăreţe ieftine şi yesmani nevertebraţi, nici nu m-a interesat câţi s-au înscris în cursă... Am crescut mare, adică nu mai cred în vise, cai verzi pe pereţi, promisiuni de 2 bani speranţă. Nu mai cred nici măcar în cei care nu vor să ne vorbească în costum, nici în cei care se pun în slujba crucii, nici în cei a căror slogan e ca strigătul de pe un stadion de fotbal, etc. Am învăţat că cine nu are iluzii nu are deziluzii...vreau să fiu liniştit şi împăcat. Da voi vota. Cu cine?...votul e secret.

În timp ce gândeam la acest subiect, mi-am amintit că într-o zi, la ceva vreme după ieşirea din închisorile comuniste, Nicolae Moldoveanu s-a prezentat să voteze ca orice cetăţean responsabil, dar nu a fost lăsat. L-au trimis acasă!

Avea să afle că este considerat nedemn ca cetăţean al “republicii populare” şi că i-a fost interzis până şi dreptul la vot! S-a născut atunci, în timp ce cobora rănit şi umilit scările, una dintre cele mai profunde şi emoţionante cântări, ştiută şi cântată de majoritatea comunităţilor creştine din România şi nu numai:

“Isuse dintre toţi Te-aleg mereu,

În orice zi, în orice clipă, căci Tu eşti pacea sufletului meu

Şi Harul care mă ridică.

Refren: ”Te-aleg mereu, Te-aleg mereu

Isus Mântuitorul meu, Te-aleg mereu, Te-aleg mereu.”

Da! Şi eu am votat cu ceva timp în urmă undeva pe la sfârşitul lunii iunie a anului 1997 în apa botezului. Şi de atunci nu mi-am mai schimbat culoarea politică, ba din contră Îl iubesc pe Alesul meu din zi în zi mai mult!…Tu, cu cine votezi?

Româneşte...100%

...voi prezenta în această rubrică multe dintre caracteristicile româneşti pure...văzute, auzite, culese!

Am citit o chestie drăguţă...dar un pic reală!

"Bună, sunt un virus românesc, dar din cauza tehnologiei sărace din ţara mea nu sunt în stare să-i fac nimic calculatorului tău... Te rog, fii drăguţ, şterge un fişier de-al tău şi pretinde că eşti speriat!"

Definiţii!

2. Bârfa... sau boala limbii nebune!

- e preocuparea oamenilor mai puţin înzestraţi cu minte! Omul cu un nivel de inteligenţă superior vorbeşte despre existenţa sufletului, despre filosofie şi alte lucruri de acest nivel. Omul cu un nivel mediu de inteligenţă toată ziua o pierde în discuţii despre bani, case, maşini şi alte chestii mediocre. Omul cu nivel minim de inteligenţă, adică lipsit de minte, vorbeşte întotdeauna despre alţii!

- e dovada slăbiciunii umane, a unuia care nu poate ajunge unde şi-a propus şi atunci e mai uşor să terfelească pe cei care au realizat ceva! De obicei bârfitorul e unul din umbră, un neîmplinit şi frustrat.

- e o boală cronică care netratată distruge relaţii, comunităţi, prietenii. Nu are leac decât în jertfa lui Christos.

- e caracateristica necuratului, el e şoptitorul, cel ce răspândeşte zvonuri şi murdării, duşmanul lui Dumnezeu şi al oricărui om de pe pământ.

Ai grijă...când vei încerca să murdăreşti cu noroi pe cineva, mai întâi trebuie să te murdăreşti şi tu pe mâini! Prietene cu minte multă...muşcă-ţi limba!

ÎNŢELEGI TU CE CITEŞTI?

Faptele Apostolilor 8:30

Această întrebare, consemnată în Scriptură de către dr. Luca în cea de a doua carte a sa, e astăzi în mileniul III o reală provocare pentru toţi! Într-o generaţie în care găseşti prea puţini dispuşi să îşi facă timp pentru a citi, această întrebare cu profunde implicaţii spirituale, poate suna aşa de ciudat. Avem astăzi aşa de mult timp pentru toate lucrurile care ne plac sau le considerăm vitale – job-uri, relaxare, vacanţe, familie, hoppy-uri, ieşiri, prieteni – dar când e vorba să ne facem timp pentru citit, pentru studiul Scripturii într-un mod organizat şi aprofundat, nu găsim loc în programul nostru foarte încărcat. Când într-o împrejurare am propus unor tineri să îşi stabilească în orarul zilnic să citească 3 Psalmi pe zi, am întâlnit o sumedenie de dificultăţi – „dar sunt prea mulţi 3, de ce nu 1 sau hai fie 2!”; „dar când vom ajunge la Psalmul 119 cât se consideră că am citit pe zi?”; „e obligatoriu?”; „nu cred că pot să mă ţin de acest proiect că am aşa mult de învăţat, de studiat!”...şi scuzele au continuat!

Şi dacă totuşi, în cele din urmă cu mari „eforturi” şi pentru că trebuie, unii se apucă de citit sunt deseori puşi în dificultatea de a nu înţelege nimic din ceea ce Dumnezeu a intenţionat să comunice prin intermediul Scripturii. Şi de aici rezultă, confuzie, imaturitate spirituală, precum şi o mulţime de învăţături false, greşite şi populiste. Sunt în comunităţile noastre prea mulţi, mult prea mulţi care propovăduiesc, învaţă lucruri pe care Scriptura nu a intenţionat niciodată să le transmită.

Într-o zi, aparent care nu se pregătea să aducă nimic deosebit, un mare teolog şi-a pus în minte să Îl ispitească pe Domnul Christos, conducându-L spre o dezbatere despre veşnicie şi Rai. Cu toate că era specialist în Lege, cu toate că o citea zilnic şi ştia nenumărate pasaje din cuprinsul ei pe de rost...teologul nostru nu pricepea nimic, nu reuşea să interpreteze corect textul Scripturii pentru el şi nici pentru alţii (poate din cazul acestui hăbăuc de cap s-au inspirat unii credincioşi care au susţinut mulţi ani că studiul nu-i bun şi teologia nu are ce să ajute – între noi fie vorba, altă interpretare greşită!). La întrebarea lui, Domnul Christos răspunde cu două întrebări fundamentale: „Ce este scris în Lege?” – şi pentru că era un cercetător prin excelenţă, la această întrebare nu întâmpină dificultăţi şi dă un răspuns imediat. La cea de-a doua întrebare: „Cum citeşti în ea?”, sau interpretezi, a fost falimentar total! La fel şi azi foarte mulţi se împotmolesc şi devin nesiguri de Voia lui Dumnezeu pentru viaţa lor. Biblia nu se interpretează după ureche, din auzite sau aşa cum ni se pare nouă potrivit. Sunt anumite principii, anumite reguli de care trebuie să ţinem seama pentru a nu orbecăi printre literele versetelor. Numai că pentru a ajunge să înţelegi ce citeşti şi să nu ţi se pară că înţelegi, trebuie timp, disponibilitate şi studiu, da mult studiu!...şi când aud acest îndemn fug creştinii de rup pământul!

Deci, spor la citit...şi călăuzire la interpretare şi aplicare!

Pentru ca să nu se uite...

Eram în Bucureşti mare ştudent, când am auzit pentru prima dată de Vitamina C. Am participat la prima lor apariţie publică. Pe Sunny îl mai văzusem conducând închinarea la Biserica Râul Vieţii – sper că aşa se numea, a trecut ceva vreme de atunci – şi pe la UBR unde aveam ceva prieteni. Mi-a plăcut simplitatea şi în acelaş timp profunzimea care se ascundea în spatele versurilor, şi faptul că promovau compoziţii proprii...nu prea îmi plac trupele care cântă numai piese traduse sau coveruri!

Inspirate majoritatea din experienţele de viaţă ale compozitorului, piesele au fost repede îndrăgite şi fredonate de comunitatea evanghelică din România şi diaspora. De asemenea, mărturia puternică a lui Sunny despre modul în care Dumnezeu l-a recuperat şi integrat în Trupul Său, a făcut ca întâlnirile cu Vitamina C să fie benefice pentru tinerii din generaţia 9.

Aştept cu nerăbdare ziua de 20 noiembrie 2009, ora 18.30 când la Biserica „Speranţa”, Timişoara, Sunny îşi va lansa în PREMIERĂ pentru Timişoara, albumul solo intitulat – „Leagă-ţi inima de cer!”. Va cânta, va vorbi despre compoziţiile lui, despre modul în care Dumnezeu l-a inspirat, despre viaţa lui...aştept să fie o seară binecuvântată!

Pentru ca să nu se uite...

Azi, adică Vineri 6 noiembrie anul Domnului 2009, voi participa la un eveniment special la Biserica Speranţa...biserica mea! - biserica unde aparţin. Va fi o seară de laudă şi închinare şi în mod special va avea loc lansarea albumului unui bun amic de al meu, Mihai Costea.

Pe "Mişu" l-am cunoscut acum vreo 2 ani la nunta lui! Soţia lui, Anca, mi-a fost elevă 3 ani pe vremea când mai predam şi eu prin Liceul Teologic Penticostal "LOGOS" - ce vremuri! Parcă a trecut de atunci o veşnicie!... În fine! Am predicat la nunta lor şi de atunci s-a legat o prietenie trainică între familia noastră, adică eu şi Cam, şi familia lor. După ceva vreme s-au mutat în Timişoara din Moldova Nouă şi au început să frecventeze Biserica "Speranţa"...m-am bucurat de alegerea lor! Vreme de câţiva ani, Mihai a tot lucrat la un album, s-a muncit în stilu-i neobosit şi dinamic, s-a zbătut şi în sfârşit, azi va fi lansarea albumului... L-am ascultat, l-am apreciat, l-am încurajat!

Sper într-un eveniment cât mai reuşit, o atmosferă bună de laudă şi părtăşie alături de el, de băieţii de la 3 2 1, de cei de la Nihil sine Deo ...şi în mod special de Domnul. Mişule, mă bucur de ce faci, continuă apropierea ta de Dumnezeu...şi la cât mai multe albume!

Eliberaţi de tirania lui «TREBUIE»!

...Stau din nou în faţa unei foi albe ce nu se vrea umplută deloc... Un singur gând persistă în mintea mea la ora 8:42: «De ce facem tot ce facem: pentru că trebuie, sau pentru că avem un alt scop?». Dacă acest «trebuie» ar dispărea, ce s-ar întâmpla atunci cu viaţa mea sau a ta? Am fi oare aceiaşi oameni, am mai face oare lucrurile pe care le facem acum...

Cum te-ai comporta în societate, ştiind că nu mai «trebuie» să fii lumină pentru orbii veacului, că nu mai «trebuie» să salvăm societatea de la descompunere şi putreziciune, printr-un set de legi morale şi etice diferite de a lor, plastic denumite de Mântuitorul: sarea pământului! Oare cum ar arăta bisericile dacă nu ar mai trebui să mergem duminica sau joia? Ar mai fi cine să se adune ca să se poată organiza o seară de părtăşie? Oare nu am găsi toţi tinerii în faţa televizoarelor, prin parcuri sau în cluburi de internet? Unde ar fi bătrânii, cei căsătoriţi sau cei care oricum vin rar pe la biserică? Poate pentru mulţi ar fi o reală uşurare să ştie că a dispărut cuvântul «trebuie»! Cum ar arăta familiile creştine dacă nu ar mai exista acest cuvânt? Şi-ar mai iubi soţul soţia, soţia soţul, ar mai asculta oare copiii de părinţi în condiţiile în care ştim că acest lucru nu se mai prea întâmplă?

Cum ai arăta tu sau eu dacă nu ar mai trebui să facem nimic, ci numai ce am vrea?

Ei bine, o astfel de viaţă creştinească care face totul numai din obligaţie, nu face cinste şi nu trezeşte focul iubirii din inima lui Dumnezeu! Dacă trăim aşa, Dumnezeu nu ne consideră creştini, indiferent ce am face. Dorinţa Lui e să ne elibereze de tirania lui «trebuie» şi să ne transfere pe toţi în sfera dragostei şi a slujirii din iubire! Orice lucru pe care îl facem fără motivaţia dragostei curate faţă de Creatorul şi Domnul nostru, ci numai de frică, obligaţie şi pentru că «trebuie», mai bine am renunţa la el şi am căuta zi şi noapte atingerea dragostei divine! Pe Dumnezeu trebuie să-L slujim numai din dragoste; ceea ce facem din obligaţie nu este pocăinţă! Şi mai mult...nici nu se pontează atunci la final !