PROSTIA RIDICATĂ LA RANGUL DE VIRTUTE!

”Sunt doar două lucruri infinite: universul și prostia umană, însă asupra primului lucru nu sunt atât de sigur!” (Albert Einstein)

Pe zi ce trece sunt martorul unei degradări rapide în toate domeniile. Personal nu văd un domeniu care să se poată lăuda cu ceva…cu durere scriu, nici chiar cel religios! Se pare că asemenea catârului ne înțepenim în niște forme și norme și nu vrem să învățăm nimic din greșelile altora și nici să avansăm în spre mai bine. Perpetuăm aceleași învățături eronate, ne învărtim în același cerc vicios pe care l-am condamnat la alții, promovăm în continuare pe cei insipizi, incolori și inodori, ne arătăm puterea prin strigăte, pumni în masă și manipulări cusute cu ață albă! Dar cel mai mare rău pe care ni-l facem, ceva egal cu autodistrugerea, e că ne ținem departe de cultură și CARTE. Prin carte înțeleg atât Sfânta Scriptură cât și alte n volume lăsate să ne deschidă ușa obscurității spre un larg al cunoașterii care să ne înțelepțească.

Fără carte nu ai parte, ne spuneau mai marii pe când eram abia de-o șchioapă înfipt bine în uniforma comunistă cu gulerul țapăn în prima bancă a școlii generale de pe str. Vulturilor! Mă și surprinzător, eu am băgat la cap! Prostia de aici se trage – de la fuga de litere, de cuvinte și idei. Păi de unde minte? De pe site-uri de cancan, de la emisiuni televizate de 2 bani în care apar personaje care bubuie de ridicol și prostie, de la manele și filme de mână a cinșpea’, de unde? Un semidoct pentru care Dostoievski e un mare anonim, ceva egal cu idiotul, teatrul un loc pentru moși și plictisiți, cartea dușmanul cel mai perfid, îmi spunea că prostia nu e păcat, și chiar făcea uz de ea pe la toate întâlnirile de tineret pe unde își făcea nelipsit apariția…și avea destui adepți…un tip mai cu minte era din păcate, tocilar! Am rămas interzis! Păi bine, așa se explică tona de materie de genul care tronează prin comunitățile noastre! Ei, vai săracele minți odihnite! Crede și nu cerceta e una dintre devizele care guvernează printre acești stimabili. Cum să îți pui întrebări, cum să vrei să te culturalizezi? Ești afurisit și anatemizat direct! Cum să îți permiți să gândești, să ai opinii…noi așa am primit! Nu contează că e greșit, nu contează că nu scrie în Biblie…ei sunt conservatori și restul liberali…și s-a încheiat povestea.

Încă văd discuții despre cipuri, despre mântuire prin batic, spălarea picioarelor și naștere de fii, despre pahar sau păhărele la cină, despre harul care ni se ia, și altele asemenea. Și doare tare când vezi că sunt așa de mulți care refuză să gândească biblic și teologic, care au numai clișee și limbaj de lemn…și cum genul acela de oamenii sunt buni și alții care, repet, vor mai mult, sunt evitați și îndepărtați. Eu zic că societatea nu trebuie să fie etalon pentru viața spirituală a Bisericii! Destul vedem prostie pe ecrane și considerați adevărați eroi și conducători cei care nu fac nimic altceva decât să respire și să se vânture pe la TV cu scandaluri, aventuri, divorțuri și multă multă prostie… Nu vreau să mai văd peisajul acesta bacovian prin comunitățile în care ajung!

Un om cu minte nu va închide gura niciodată când trebuie să vorbească, un om cu minte va ști să fie întotdeauna politicos cu toată lumea, și pe blog și în discuții contradictorii, un om cu minte va evita bârfa, scandalurile și promovarea pe ridicol și penibil, un om cu minte va căuta întotdeauna adevărul și nu rating-ul, un om cu minte va iubii studiul și nu învățăturile siropoase și otv-iste pe care le vând așa numiții predicatori de suflet, un om cu minte va ști să discearnă între bădăran, tupeist și caracter, un om cu minte va ține întodeauna cont de virtuți și principii. Sper că nu e o specie pe cale de dispariție!

Ce e de făcut? Mâna pe CARTE, genunchiul jos, eliberare de tradiții și învățături false și preconcepute și construirea unui drum luminos al minții și cunoașterii! Pocăința de altfel are de-a face cu MINTEA – e o chestiune a minții, e schimbarea minții care nu se mai ghidează după etalonul lumii fără Dumnezeu, ci după cuvintele dădătoare de viață ale Voii Divine care e bună, plăcută și desăvârșită!

Cultul, culții și inculții!

Am tot urmărit câteva zile la rând dezbaterile recente în spațiul virtual: Cult versus Peniel, pastori versus tineri rebeli, conservatori, de la conservă cred că vine numele, versus liberali, cred că libertini ar fi fost mai corect, în fine, sponsori versus beneficiari… și mi-a venit ideea acestui articol prin intermediul căruia voi încerca, dacă și reușesc nu știu, să îmi clarific anumite dileme! Am citit tot felul de răzvrătiri, unele fără nici o noimă, altele destul de deștepte și îndreptățite pe alocuri, împotriva CULTULUI! Ce este CULTUL? Cine mai e al CULTULUI, cine împotrivă? Cine e rău, cine e bun? Cine are dreptate? E de bine să fie, e de rău? Care e mai tare x sau y? Cu ce se mănâncă termenul?

Păi, zic eu, CULTUL, e o organizație religioasă fondată de un om sau un grup de oameni, cu un statut de funcționare, cu regulamente, cu autorizație de funcționare și obligatoriu cu un registru de membri! Frații mei, cei care vor să fie parte a unui cult își însușesc filosofia acelui organism, îi susțin cauza și devin automat membrii, parte a proiectului! Nu mântuiește, nu este infailibil, nu e nimic obligatoriu, nu se întâmplă nimic cu cei care nu vor să urmeze filosofia unei anumite grupări, dar odată intrat în joc, hai să ne asumăm bunele și relele. Nu e corect să căutăm doar beneficiile și apoi să împroșcăm cu noroi. Se ia totul la pachet, zic eu! Nu se vor rezolva niciodată problemele prin ocări pe bloguri, cele mai multe sub anonimat, plus nu vom ajunge nici unde schimbând doar pălăriile Măriei! Eu, da, sunt un om al CULTULUI! Cred cu tărie că este nevoie de un sistem, pentru că mai ales noi românii nu știm să funcționăm altfel. Mai mult am văzut destul de mulți ”independenți” dependenți de uniuni și culte! Oricum i-am zice, ajungem după cum spuneam, tot acolo! Și nu e nimic rău să aparții, nimic rău în asta!

Culții CULTULUI, aș fi așteptat de la ei poziții și opoziții peste nivelul agramat și josnic al multor inculți. Nu vreau să jignesc pe nimeni aici, dar se pare că masa dominantă e a inculților – scandalagii, jignitori, atacatori la persoană, manipulatori, etc (toate aceste caracteristici sunt desprinse din comentariile celor ce zic că aparțin Cultului, la fiecare aș putea să ofer n citate de pe bloguri cu foarte bun rating). Zic Culți, oamenilor cu influență, celor aflați în poziții de autoritate, celor cu minte în cap, celor cu putere de decizie și influență, persoanelor de la care tinerii așteaptă ceva, oamenii care trebuie să ofere direcții pozitive, să traseze drumuri, să se ferească de bălăcăreli și lucruri mai puțin plăcute, oameni care trebuie să ia o poziție fermă când e cazul, dar care nu se limitează la a vorbi vorbe ci chiar fac ceva concret. Aceștia sunt Culții CULTULUI.

Îi numesc Inculți pe acei oameni care fac de fapt un deserviciu organizației prin publicarea cuvintelor fără cap și coadă, pe cei care nu știu ce să facă cu timpul liber și împrăștie otravă prin intermediul tastaturii și a netului în multe minți și inimi, pe cei care nu vor nimic ci doar apar și ei când e ceva rost de scandal, pe cei care nu înțeleg rostul CULTULUI și nici cu ce se mănâncă, pe cei care nu au habar de Biblie ci doar de tradiție rea și fără sens, care în dezbateri nu au argumente ci doar clișee și manipulări, pe cei care nu știu ce înseamnă a fi creștin, pe cei care au uitat că slujim același Dumnezeu și că corb la corb nu își scoate ochii, pe cei care au uitat de dușmanul comun și se întorc împotriva fraților de credință, pe cei care nu știu să ierte, să corecteze cu dragoste, să ofere șanse și soluții

Dragi Culți, schimbarea în bine nu se face doar pe net! Nu se face schimbare dând din gură. Sunt de acord că sunt lucruri de îmbunătățit la CULT, unele chiar de schimbat dar nu coborând la nivelul Inculților, aruncând copilul cu tot cu apă, folosind aceleași arme, etc. Cred că a sosit vremea să aratăm că suntem din altă plămădeală, că au trecut cu rost anii prin părul nostru, că ne-am deșteptat, că suntem civilizați, că mai întâi schimbăm în dreptul nostru ceva și apoi cu tact și multă multă minte extindem schimbarea tot mai sus și tot mai mult! Nu am prea citit atâtea chestii publice pe net la oameni oficiali din alte culte. De ce oare? Și acolo sunt probleme cu carul dar cred că au ales să fie Culți, adică și ai cultului și cu minte, și să își spele rufele acasă frumos în cada familiei! Mult mai Culți decât mulți dintre noi! Hai să folosim netul pentru recuperarea generației părăsite de tineri, să ajungem la mintea tinerilor noștrii și a altora, hai să punem mesaje deștepte care să crească nivelul de cultură biblică a tinerilor căutători, hai să facem ca netul să fie împânzit de mesaje creștine, de lucruri frumoase, nu de mizerii ce trebuie rezolvate oriunde altundeva dar nu în spații publice, hai să nu mai alimentăm dorința după cancan, hai să ne adresăm persoanelor vinovate direct și nu postând ceva pe bloguri personale ca bârfă sau răutate, hai să susținem proiecte chiar dacă nu le-am inițiat noi, hai să asistăm, să consiliem și să oferim suport celor care încearcă să facă, uneori și greșind, hai să ”tragem” toți odată în aceași direcție!

Astea sunt dilemele mele legate de CULT, CULȚI și INCULȚi… nu știu dacă am soluționat ceva, dar am hotărât prin intermediul acestui articol să îmi spun mie că e vremea să folosesc netul cu cap, să ajut, să ridic, să zidesc, să mustru dacă e nevoie, dar întotdeauna căutând recuperarea…e vremea CULȚILOR, că de INCULȚI e plină lumea!

Retezat sosescccccccc!

Mâine a venit vremea să descopăr o parte a frumuseților munților Retezat. Împreună cu gașca evadăm pentru câteva zile de relax, aer și cățărări! Sper să țină vremea cu noi că tare mai sunt capricioși munții, plus, noi suntem sătui de ploaie după experiența de anul trecut de la Gârda!

Iubesc muntele și cred că un moment în mijlocul naturii nu se compară cu absolut nimic, nimic. Aș mai recomanda unor ofticoși de pe net, guri sparte și slobode, un pic de aerisire în singurătatea vârfurilor. Suntem incredibili, ne certăm și ne porcăim ca la ușa cortului, apropo de munte, ca nimeni alții! Abia aștept muntele pentru că efectiv nu mai pot urmări același subiect pe mai toate blogurile: care e libertin, care e comunist și fanatic, care e mai bun, care mai pocăit și așa mai departe... Sincer, uneori, noi pocăiții ne comportăm de parcă nu am sluji același Stăpân! ”Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui!” - am uitat de această afirmație! În interesele noastre pierdem din vedere esențialul: ne lovim, ne jignim, ne încordăm mușchii, ne scoatem ochii cu idei și definiții din DEX, ne arătăm de fapt adevărata față și orgoliul, în timp ce dușmanul nostru comun râde pe sub mustăți, dacă are în dotare așa ceva!

Ei, ce bine pică muntele acesta... 3 zile fără net, Peniel, pastori ofticați, tineri mai ofticați, monarhii și președinți, scandaluri prin fotbal și retrogradări...detoxifiere!

Rămâneți cu bine!

1 zi după 32 de ani!

Am scris această cifră cu un zâmbet în colțul gurii: nu știu dacă e amar, trist sau vesel, dar parcă nu scriu despre mine! 32 de ani? Când or fi trecut atâția? E prima dată anul acesta de când sunt căsătorit când petrec ziua de 2 iulie departe de frumoasa Cam...tristă zi! Am fost surprins de mulțimea de mesaje primite cu ocazia rotunjirii cifrei de 32. Aprecieri pentru toate toate persoanele care și-au făcut timp să scrie câteva rânduri pentru mine. M-am simțit cu adevărat bine, chiar dacă am fost departe de casă.

Un prieten bun bun m-a făcut să uit de dorul și dragul familiei, aici în Wiena, purtându-se cu mine admirabil. Stimă prietene! Emile rămân dator.

Abia aștept să ajung acasă.

Totu-i pă net!

Ciudate vremuri mai trăim…viața e împinsă din ce în ce mai mult în spre banalitate și virtual! Na, eu nu am nimic cu spațiul virtual în sine, sau cu rețelele de socializare, pentru că folosit conform instrucțiunilor de utilizare, netul e o unealtă foarte eficientă pentru sumedenii de activități. Dar am ajuns, zic eu, prea departe! Ne desfășurăm toate emoțiile pe net, ne dezvelim viața pe taraba cumpărătorilor și căutătorilor de senzațional și cancan. Așa am ajuns să citesc dintr-o simplă accesare, despre inimii sfărâmate, lacrimi și muci, iubiri imposibile, trădări în dragoste, nunți transmise live pe net, înmormântări la fel și o grămadă de alte chestiuni care ar fi trebuit să rămână personale și nu de interes general, fraților!

Ne certăm și ne împăcăm pe wall în loc să luăm biletul de autobuz sau să punem cheia în contact și să ne întâlnim la o limonadă bună pentru a soluționa problema; ne lovim semenii și discredităm lucrări și oameni pe bloguri personale, în loc să vorbim personal, constructiv și cu grijă pastorală, din partea unora, să recuperăm nu să nenorocim trestiile frânte; scriem fără milă și cap aruncând litere din generoasa tastatură, despre evenimente la care nu am fost prezenți, emitem generoși soluții la probleme pe care nu le cunoaștem sau nu le înțelegem, ne batem cu pumnul în piepturi goale de spiritualitate falsă și deranjantă murdărind și blamând fără pic de empatie creștină, ne trimitem mesaje onomastice seci și fără nimic personal în ele, în loc să ne trecem pragul măcar cu ocazii de acestea pentru a oferi un zâmbet și o floare reală, nu imagini virtuale fără semnificație; ne consiliem pe net, ne plângem pe net, ne strigăm dragostea pe net…și totul în public, în gura mare, în văzul tuturor...ne anunțăm venirile și plecările (am mai comis și eu din astea, sper că au fost ultimele momente de slăbiciune), vacanțele, etc. Ne îndepărtăm încet, dar sigur, de relații reale, e mai comod să scriem pe wall sau să trimitem off line-uri, de sentimente împărtășite unor apropiați cărora le pasă cu adevărat, nu unor ecrane goale, nu mai ne facem timp de aer și frumosul albastru, totul se întâmplă din păcate, mai nou, pă net!

Uităm să mai trăim LIVE…

După 7 ani!

...parcă mă și văd, cu măseaua umflată, costumul mare pentru că am slăbit câteva kg bune din cauza pacostei cu măseaua, transpirat tot... că mă pregăteam să mă însor și eu! Nu știam eu sigur ce însemna asta da o iubeam pe fata de la 3 de pe strada Poeziei și nu mai puteam aștepta! Normal că am întârziat la propria nuntă, împrăștiat cum sunt...pfoai ce copil eram! 25 de ani. Dar nu uit până mor zâmbetul și frumusețea cu care Cam m-a întâmpinat în pragul ușii...brusc m-au apucat emoțiile...a fost una dintre cele mai relaxante zile din viața mea! 7 ani...nu îmi vine să cred. Nu știu cum au zburat așa repede...parcă mai ieri pășeam pe culoarul Bis. Elim mândru la braț cu domnița, în acorduri de vioară și violoncel. Realizez pe zi ce trece ce mult har am să o am lângă mine pe Cam. E cel mai mare ajutor al meu din lumea aceasta...nu aș mai putea fără ea!

Ca totul să fie perfect mi l-a adus pe lume și pe Ayan care ne uimește și ne copleșește zilnic. Ce mai, sunt și eu om la casa mea în toată regula!

Te iubesc Cam!

Duminica lu’ Toma! (articol întârziat)

Foarte interesant cum un om atât de blamat, încât ajunge reacția lui proverbială – nu fi Toma necredinciosul - , reușește să aibă în calendar 1 duminică a lui personală! Nu cunosc prea multe persoane care să se poată lăuda cu asta…

Toma are multe lipsuri, are îndoieli, are întrebări, are frământări…dar necredincios sigur nu e. El e evreu, și ca evreu așteptările lui legate de Mesia erau nerealiste: dorea o împărăție terestră 100% evreiască, o eliberare de robie, dar nu de cea a păcatului, ci de asuprirea umilitoare a romanilor și recîștigarea demnității naționale. Astfel, moartea lui Isus e clar că l-a prins pe picior greșit, l-a lăsat descoperit! Biblia spune că el nu era cu ceilalți ucenici când apare Isus în relatarea din Ioan 20. Nu se știe pe unde a umblat, nu se știe dacă dezamăgirea l-a făcut să hoinărească pentru regăsire sau semnificație, nu se știe ce căuta sau dacă căuta ceva, ori pur și simplu s-a reîntors la jobul părăsit, jobul lăsat pentru a urma un VIS ce tocmai s-a spulberat așa de dureros. Cert e că se reîntoarce într-o zi…și când vine prietenii îl întâmpină cu un entuziasm debordant: Toma, Christos a Înviat!

Parcă îl văd: cu ochii mari, cu un zâmbet nedefinit și forțat în colțul gurii, cu mâna în părul ciufulit și fără reacție pe moment. Apoi se dezmeticește și atitudinea lui, zic eu, e cât se poate de normală: “Nu vă jucați cu cuvintele, vă rog! Nu mă dezamăgiți iar, pentru că am mai pățit-o odată cu voi când l-ați confundat pe Domnul cu o nălucă, sigur e El?, auziți…eu vreau să Îl văd! M-am săturat de vise și cuvinte goale, eu vreau dovezi, vreau să ating răni, să îmi certific credința, vreau să pot merge înainte, vreau o relație puternică cu Domnul!”

8 zile de frământare, 8 zile grele, 8 nopți de nesomn, 8 nopți cât un veac, 8 zile în care a suportat priviri tendențioase și cuvinte defăimătoare…dar după aceste zile Toma vede…și când vede, realizează ceva ce ceilalți nu au fost atenți să observe: că Isus este Domnul și Mesia – “Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Cade la picioarele lui Isus și în urma acelei revelații personale, Toma începe o relație adevărată până la moarte cu Domnului lui care l-a scos din teamă, dezamăgire și confuzie!

…ceilalți au rămas spectatori o bună bucată de vreme…