Bucuria daruirii!

Iubesc cadourile! As putea primi cate unul in fiecare zi...ma bucur pentru orice nimic pe care il primesc de la persoanele dragi. Nu stiu de ce, asa sunt eu! Si cu cat le indragesc, cu atat mai rar apar pe la usa mea! Nu despre asta vreau sa scriu acum, ci despre sentimentul maret, grandios pe care il dobandesti atunci cand faci un bine, cand vezi incantare in ochii nevinovati siliti sa traiasca fara iubire...abia stavilesc o lacrima vicleana sa nu imi alunece printre degete!

Azi am avut un eveniment in Speranta, de departe cel mai frumos si plin de semnificatie: prietenii nostrii din orfelinatul din Gavojdia au venit sa participe la programul religios de dimineata si sa luam pranzul impreuna. M-am simtit asa binecuvantat sa ii servesc, sa le putem oferi cadouri, zambete, cuvinte frumoase, sa ii facem sa se simta parte din grupul nostru. Sunt prea coplesit de senteminte, nu am in aceasta seara cuvintele la mine pentru a detalia atmosfera si evenimentul in sine...

P.S. Anul acesta cadoul meu a venit mai devreme - evenimentul despre care tocmai va scriu a fost cel mai frumos lucru de Craciun din totdeauna!