miercuri, 24 noiembrie 2010

Articol fara titlu!

Buna seara!

In Romania, orasul Timisoara e ora 23.33 si la mine in camera e cald si bine. Baietelul imi alearga prin casa si isi exerseaza vorbitul sau tipatul...Cam se pregateste psihic pentru examenul auto de maine...iar eu incerc sa scriu ceva inteligibil pe blog...nici nu mai stiu ce sa scriu! Uneori parca as vrea sa scriu despre soare si luna ca sa nu se mai simta nimeni atacat, dar parca vad ca o sa ma chinuie in vis stelele ca pe ele, distinsele, le ignor...si nu as vrea cosmare si cu stele!

E un pic prea de tot! Sa vezi teorii ale conspiratiei in toate cratimele si diacriticile, sa nu iti mai poti exprima o parere personala si nevinovata, sa fi atentionat din toate partile vis-a-vis de ce scri si vorbesti, sa nu poti scrie pe blogul tau, al tau muncit de tine, ce vrei si ce te tuna prin chelie (la mine chiar incepe sa se potriveasca din ce in ce mai vizibil chestia cu chelia), etc. Nu as vrea sa mai ajung zilele in care vor fi afisate pe net liste de subiecte din care sa iti selectezi domeniul sau tema despre care poti vorbi, ce cuvinte sa folosesti, despre cine sa nu zici nimic...etc.

Nu am lupte cu nimeni, nu dau replici nimanui, nu slujesc decat Bunului Dumnezeu, scriu ce am pe suflet si in minte. Si da, cred cu tarie in tot ceea ce scriu. Uneori poate gresesc, am curajul sa corectez ulterior si sa admit greseala. Nu pot sa fiu altfel. Prea putini inteleg ce e in realitate libertatea de exprimare, prea putini inteleg cand sa taca si cand sa vorbeasca, prea putini se bucura de viata de credinta cu adevarat libera si tot mai multi traiesc o viata ghidata de altii, controlata de altii, frustrata de ingradirile celor din jur. Eu nu vreau o astfel de viata! Limitele mele sunt clar exprimate de Scriptura si vrea sa traiesc numai pentru Domnul meu nu pentru unii si altii...

Uf, ca mi-am varsat tot ofu' in mazgalelile astea! Nu voiam sa iasa asa de la bun inceput, dar ce am scris am scris.

Stima.

P.S. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare!

4 comentarii:

  1. De la Plangerile lui Ieremia nu am mai intalnit atatea smiorcaieli :)

    Admir cuvintele imbibate cu lacrimi de crocodil, care ma fac si pe mine sa realize ca acesta este blogul tau :) Totusi comentarile sunt ale mele, fapt pentru care imi rezerv dreptul de a gandi diferit de apalaudaci care au fost invatati sa spuna " amin " la ori ce slujba … chiar si la asta.

    La postarea aterioara ti-am pus aceiasi intrebare in fiecare comentariu facut si inca nu am primit un raspuns.

    O refolmulez aici :

    - Cine sunt cei care trebuie sa-si puna leoucoplast pe gura. Si de ce ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Silu lasa prostiile si hai la fotbal.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmm...cine sunt cei care tre sa isi puna leocoplast? si eu...si tu...si altii care cred ca au nevoie! eu, am vorbit despre mine pe blog, am uneori nevoie...cat despre comparatia cu Plangerile lui Ieremia...ma onoreaza...
    hai ca am terminat ca ma asteapta o partida de fotbal, am fugit!

    RăspundețiȘtergere