JURNAL DE CĂLĂTORIE...

CUM MI-AM PETRECUT SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ!

...am lipsit o vreme de pe blog. Adică o săptămână – 23.01 până 30.01 – timp în care am trecut prin Bucureşti, Constanţa şi iar Bucureşti. Nu am putut să mă conectez la net!

„Excursia” asta mi-a reamintit de perioada studenţiei când străbăteam drumurile patriei cu trenurile CFR-ului. S-au mai modernizat acum – au şi priză pentru telefoane, laptop-uri sau casetofoanele maneliştilor navetişti. E k. Nu am mai fost cu trenul de vreo 5 ani... E bine că nu se mai fumează în vagoane. După vreo 16 ore, cu 2 ore de aşteptare în Bucureşti pe un frig inimaginabil, de pur şi simplu nici nu puteai gândi, cu vreo 1 oră întârziere am ajuns în Constanţa. Am ajuns duminică la prânz, în duminica în care Oncescu punea la skandenberg 300 de români, unul după altul...preocupări evoluate, ce mai!

Începând de luni până vineri am predat un curs – Evanghelologie – la CRST, adică Centrul Român de Studii Transculturale. Mărturisesc mă m-a încurajat entuziasmul celor 13 cu care am petrecut 4 ore de studiu pe zi: fr. Vasile la vărsta de 60 de ani pe care îi aveţi şi totuşi căutaţi să învăţaţi, vă gândiţi la masterat şi cărţi pe care să le scrieţi...sunteţi un exemplu! Şi voi ceilalţi care aţi lăsat facultăţi, oportunităţi, confortul din USA să fiţi aici pentru 2 ani şi apoi să susţineţi Evanghelia până la marginile pământului, sunteţi deosebiţi! Tot aici în Agigea am trăit cel mai groaznic frig din viaţa mea, undeva la – 20 de grade! Luni, în prima zi, la sfatul soţiei m-am îmbrăcat şi eu elegant, pantofi şi pantaloni de stofă, pentru prima impresie. A trebuit să merg pe jos vreo 15 minute...am crezut că nu mai ajung! Zici că aveam schiuri în picioare, plus că mă durea faţa şi mâinile de frig...tare frig la mare! Am crezut că dacă e Mare, n-o fi mă rog vreme de plajă, dar nici în halul ăsta!

Am locuit şi cu ocazia asta am cunoscut, la o familie foarte de treabă: Mitică şi Iulia sunteţi nişte oameni speciali. Iulia ai făcut nişte mâncăruri extraordinare! Domnul să fie cu voi şi cu micuţul vostru năzdrăvan – Francis (sper că am scris corect numele).

La întoarcere am stat în Bucureşti vreo 4 ore, timp în care am avut bucuria să mă întîlnesc cu Buric. Frate ce bine că te-am mai văzut şi pe tine! Deşi am vrut să mâncăm o ciorbă pentru care m-a plimbat prin cartierul unde stă de m-a omorât şi mi s-au rupt şi roţile de la geantă...ăia la restaurant...nu mai aveau! Am mâncat în cele din urmă un cartof umplut şi am băut la comun o sticlă de apă minerală (vremuri de criză). Într-un final am mai schimbat şi nişte vorbe aşa face to face, că de discuţii virtuale eram sătul! Tot creţ şi visător ai rămas măi prietene...numai că visele de acum sunt un pic cam mari pentru mine, mă cam depăşesc. Cu speranţa că şti ce faci, abia aştept să mai povestim despre ele şi poate într-un final să facem ceva care să ne unească ambiţiile. Hmm, ce zici? Ai grijă de tine...

Vineri ora 22.45 eram în cuşeta trenului R695, vagon 8, loc 84. Am nimeri cu nişte băieţi cu chef de vorbă...dar nu eram dispus pentru discuţii sterile, aşa ca să mai treacă timpul. Am ales să vizionez ceva pe laptop, ca într-un final să dorm până în Gara de Nord, Timişoara.

P.S. Ce bine e acasă...şi cald, frate!