luni, 30 septembrie 2013

Cipofobia!!!!

     Din totdeauna am fost ca oameni, disperați după SENZAȚIONAL! Nu a fost pentru mine nici o mirare că o televiziune dispărută, să-i fie țărâna ușoară, a ajuns rapid printre televiziunile favorite ale oamenilor fără carte și cultură! Oamenii din bisericile noastre nu diferă cu nimic de ceea ce se întâmplă ”afară”, din nefericire: tot senzaționalul îi mână, tot spectaculosul îi mișcă...pe o bună parte din ei! Vorbeam cu o parte din conducerea unei comunități dintr-o anumită țară europeană despre slujba mea în cadrul Colegiului Biblic Veritas, și zic ei, ”am avea și noi nevoie de studiu, dar majoritatea de la noi vor descoperiri, ceva minuni, ceva mai senzațional...studiul biblic știm și noi”...s-o credeți voi! Pe acest fond, s-a dezvoltat rapid ideea celebrului CIP, și a fobiei din spatele lui, pașaport biometric, carduri, etc., și vorba proverbului, un prost aruncă o piatră în apă și zece înțelepți se chinuie să o scoată!! Am auzit că un cunoscut, vrea să fugă din America în România din cauza cipului, că anumiți lideri spirituali sfătuiesc pe cei din diaspora să își cumpere case cu teren mult în România ca să se retragă acolo și să aibă ce să mănânce când vine cipul!!! E prea mult prieteni. Sunt și pastori care abdică prea ușor de la funcția lor, ca să citez un prieten bun, care dezinformează constant ascultătorii cu informații neprobate, din surse dubioase, și neprobate, și mai ales fac rabat de la interpretarea corectă a Scripturii. NU stimabililor, nu e suficient că exista clipuri pe youtube!
      Biblia menționează despre 666 în cartea Apocalipsei, nu spune nimic despre cip, și altele, dar faptul că nu știu cine a făcut legătura cu mână și frunte a fost destul pentru cei mai mulți să ignore contextul și restul elementelor esențiale. Această carte, e una profetică și simbolică. Trebuie ținut cont de context și specificul ei atunci când decidem dacă analizăm cuvântul literal sau figurativ. Ideea frunții și mâinii acolo, din punctul meu de vedere, trebuie analizată simbolic, figurativ. Diavolul caută să stăpânească mintea, e peste tot scris în Biblie că acolo se dă bătălia, pentru că atunci când mintea e a lui, mâna va face ceea ce dictează mintea! Așa că el va impune un sistem condus de un guvern anticreștin, care va da tot felul de legi împotriva lui Dumnezeu. Nu știu care va fi semnul care îi va separa pe creștini de restul, nici nu contează, eu, pretribulaționist fiind, nici nu cred că Biserica va prinde această perioadă a semnului! Dar semne au mai fost în istorie: pentru creștinii primari tămâia arsă pe altarul împăratului, paharul închinat zeităților, pentru cei din România, semnul crucii...etc. Prieteni, nu semnul contează, ci ceea ce se ascunde în spatele lui!
     Nu vedeți că unii au acceptat deja de acum semnul fiarei? Materialismul, compromisul, minciuna, falsitatea, răutatea...astea ce sunt? Semne clare ale apartenenței! Bine că fugim de cip în România, nu înțeleg de ce, în loc să lucrăm la schimbarea minții și a caracterului, la facerea binelui, acolo în societățile unde Dumnezeu ne-a așezat. V-ați însemnat de mult dacă încă nu sunteți ai lui Christos! Nu mai aveți nevoie de cipuri! 
       Paranteză: cipul nu poate să îți facă nimic, că doar nu suntem roboți din circuite și fire, ca cineva să ne dea restart de la buton sau să ne conducă din tastatură! Motivația contează, dacă vine la pachet cu ceva anti-creștin, anti-Dumnezeu, atunci fugim cât ne țin picioarele. Până nu apare nimic concret, vă recomand să citiți Scriptura, dacă tot aveți timp, faceți studiu constructiv care să ajute la schimbarea gândirii și a perspectivei asupra vieții și valorilor!

vineri, 13 septembrie 2013

Despre câini...și oameni!



Iubesc mult de tot câinii! Dar iubesc oamenii de nu mai pot, infinit mai mult. Așa că sunt dispus să depun, clar și limpede, mai mult efort pentru ei! Am avut câine și o să mai am…dar la ce asist în aceste zile, e prea mult! Admit că un câine are ceva special, că e loial, că e prietenos, că e altfel decât multe animale, dar oameni buni, e CÂINE! Nu înțeleg de ce e diferit, totuși, de mielul sacrificat cu regularitate de Paște, de vițelul drăgălaș consumat cu atâta drag, de pui, și alte vietăți pentru care nimeni nu iese în stradă și nu înființează un ONG!? Lumea asta e înnebunit cu totul! Auzi, să facem referendum pentru maidanezi, să vedem cum putem să salvăm ”sufletele” bieților maidanezi?
Dar de ce nu facem referendum pentru săracii de pe străzi, de ce nu facem centre și locuri unde să adăpostim atâția oameni care mor pe stradă, de ce nu decidem să donăm bani pentru copiii și bătrânii care nu au luxul să mănânce de trei ori pe zi, de ce nu luptăm împotriva avortului așa de tare, de ce nu iese nimeni pe stradă și pe ”sticlă” să înfiereze acest păcat, de ce nu punem filmulețe cu aceste orori pe care la fac unii… A murit un copil de 4 ani, mă gândesc cu groază la asta de când am citit mărturia tatălui despre starea în care era băiețelul, ți și frică să alergi pe străzi seara sau să mergi prin parcuri…și toată vina pentru asta, o purtăm noi oamenii! De ce? Pentru că nu acționăm și nu gândim rațional…animalul acționează după instinct, animalicește. El nu are ce căuta pe stradă!!!! Soluții sunt. Trebuie ca cineva să le vadă și să aplice ce e de făcut.

Nu doresc altceva decât să nu mai văd câini pe stradă! Copiii simt, oamenii au conștiența morții, știu unde se duc, au suflet, animalele și implicit și câini, nu știu nimic, nu au conștiență de nimic, ei mor și gata. Haideți să depunem efort, măcar pe jumătate și să salvăm OAMENII! Și când Omul va fi salvat, va fi bine și pentru câine, vă asigur!

luni, 11 februarie 2013

Angajament!

Uneori uităm așa ușor multe din promisiunile pe care le facem! Legământul cu Dumnezeu nu trebuie uitat niciodată! Aseară, 10. 02. 2013, un foarte bun vorbitor mi-a reamintit niște versuri superbe care sumarizează legământul meu cu Dumnezeu!
Ești gata să te angajezi?


Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mâncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decât fără Cristos rămas
Să plâng o veşnicie.

versuri Traian Dorz.
  

joi, 24 ianuarie 2013

Cancan Creștin!

S-a deschis cutia pandorei!!!! Gata, nu mai avem scăpare - toată murdăria am ajuns să o dezbatem în public cu spectatori... Cancan-ul creștin a fost oficializat! Culmea, tocmai de liderii spirituali la care te așteptai la decență, moderație și căutarea lucrurilor care să aducă câștig în acest spațiu virtual și nu ură, jignire, întărâtare, certuri! Nu construim stimabililor, ci destabilizăm și îndepărtăm!
Am pus pe lipsa curajului și a dorinței de afirmare, ”aruncarea” pe piață a unor subiecte de scandal! Nu voi înțelege niciodată următorul comportament: dacă ai ceva împotriva unui lider, unui cântăreț, unei organizații, de ce nu o/îl poți contacta personal și pe privat? La ce ajută bălăcăreala publică? Ce va mai înțelege distinsul spectator despre virtuțile pe care noi le promovăm, despre predicile pompoase și despre pretențiile de comunitate diferită? Setea de cancan nu va fi stăvilită niciodată, e adânc săpată în noi, iar comentatori și personaje a căror preocupare e doar datul cu părerea, sunt plini în spațiul mai sus amintit, așa că nu ar trebui alimentată această ”poftă”!
Probabil unii mă vor numi frustrat, alții îmi vor spune că nu sunt ”up to date”, că e blogul lor și scriu ce doresc în spațiul personal, nu voi comenta! Eu nu îmi permit să acuz, ci ca un cititor de bloguri, analizez că ne-am îndepărtat de scop, domnilor slujitori! Și ca deținător de blog, m-am analizat pe mine - construiesc sau distrug?
Deszaberi lungi fără sens, postări fără profunzime și care nu conduc la nimic bun! La ce a ajutat ultimele dezbateri apărute pe net? Ce a îmbunătățit în închinare? Cu ce l-au ajutat discuțiile pe un personaj anume, care poate nici nu a citit postarea? Cum mai poate fi credibil un lider care se pretează la așa ceva? Ce s-a schimbat în comportamentul tinerilor care au citit, al necreștinilor care au vizionat de departe păruielile? Cam acestea ar fi câteva întrebări pe care ar trebui să-și le adreseze orice ”postator” pe blog...
În Matei 18:15-20 se arată schița analizei unei greșeli! Nu cred că pasul 1 e să îl spui întregii comunități!
Poate mă înșel, dar cred că vom fi judecați pentru orice cuvânt, nu doar vorbit, ci și SCRIS!
Multă inspirație!

luni, 7 ianuarie 2013

2013!

...iată că am intrat în 2013...și cum sfârșitul nu a venit - nu vine el când vrea civilizația maya...nici când prezic unii predicatori...ci e el la păstrare sigură - avem prin har încă timp de multe lucruri bune de făcut! Înșir o listă a mea de to do în anul acesta de grație, poate va mai subscrie cineva:
- preocupare pentru propria persoană: motto-ul acestui an, pentru mine e următorul: ”Câinele moare de drum lung...și prostul de grija altuia”! Lumea de azi e foarte obosită, una dintre cauze și e acest efort constant de a trăi viața altuia! Preocupați de ce zice unu și altul, de cum se îmbracă, pe unde umblă, ce face, ce își cumpără...și surpriză: nu mai are lumea resurse să-și trăiască propria viață. Biblia ne trasează o responsabilitate pentru aproapele nostru, dar nu platonică și doar declarativă, ci reală și eficientă. Prea mulți nu pot avea pace și liniște din cauză preocupării de a se băga în viața altuia. Doresc un an de pace și liniște în care să mă preocupe slăbiciunile mele și nu ale altora, problemele mele să le rezolv primele și nu pe ale aproapelui, să scot bârna și apoi dacă mai am resurse mă voi ocupa și de paie...
- să fac bine și frumos! Ca răul să avanseze e necesar ca cei buni să nu facă nimic, să se preocupe de alte nebunii. Aș vrea să nu mai fim răutăcioși, invidioși, bârfitori, lacomi, năuci de cap, dezechilibrați...e cel mai bun timp de a proba prin fapte bune realitatea schimbării noastre lăuntrice (Auzeam azi la radio, cum un individ de religie ortodoxă lăuda un pastor american care a reușit să schimbe prin aplicarea credinței o comunitate întreagă de rromi. Schimbarea, spunea cetățeanul, nu a făcut-o religia evanghelică, ci practicarea credinței creștine reale...foarte tare!!!) România, societatea are nevoie de credincioși practicanți, că palavragii e peste tot, cum ar zice cei de la capitală! Anul acesta e un cadou pentru a proba credința creștină - eu vreau să fac ca și prin Binele meu, lumea să fie mai bună!
- să fiu mulțumitor! Hmm...tot timpul ne uităm la partea goală a paharului! În loc să ne bucurăm de ce avem, trăim tot cu gândul la ce nu avem și până la urmă rămânem fără nimic. Genial surprinde această realitate poetul Costache Ioanid:
Tot visând la multe lucruri,
la palatul ce nu-l ai
nici de el tu nu te bucuri,
nici de casa-n care stai... Asta e durerea: un nemulțumit nu se va vindeca niciodată prin obținerea lucrurilor pe care le dorește, pentru că problema e în mintea lui, în interiorul lui. Biblia nu încurajează delăsarea, dar sesizează pericolul nemulțumiri, care e în cele din urmă un afront direct față de Dumnezeu. 
- să nu abandonez nici un proiect! Se tot vorbește de criză, încât prea mulți au devenit crizați! Nu se mai face nimic, nimeni nu mai îndrăznește să viseze grandios, pentru că nu avem, nu sunt bani, nu se poate. Și stăm pe loc blocați în mic și puțin. Anul acesta îmi propun niște proiecte...nu va fi ușor, dar vreau cu încăpățânare să cred că EL are tot ce trebuie, dacă va fi în voia divină ce planific.
Se arată un an bun, plin de surprize - de tot soiul - dar îl voi parcurge cu încredere, cu siguranța în IMUABILITATEA și PROVIDENȚA lui Dumnezeu.
În rest, succesuri!