Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

Cuvânt pentru iubiții ascultători!

”Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul…să-l întrebuințeze…”!

Romani 12:6

Problema nu se putem dacă avem, ci de ce nu folosim ceea ce am primit ca rezultat al harului divin. Orice dar, abilitate, talent nu e măsura spiritualității noastre ci exclusiv rodul harului divin în viața noastră. Această realitate ne va face pe fiecare din noi să nu avem păreri prea înalte despre noi, ne va face să înțelegem că nu suntem decât administratori a ceea ce am primit de sus. Biserica e înzestrată de Duhul Domnului cu tot ce e nevoie pentru cea mai bună fucționare, doar că e văduvită de prea mulți iubiți ascultători care preferă comoditatea scaunului de la balcon! Pavel îndemna creștinii din Roma să-și identifice darul și apoi să ”muncească” în direcția chemării personale.

Suntem o generație extrem de binecuvântată, probabil cu cele mai multe oportunități din istoria lumii acesteia: informație, comunicare, deplasare, etc., însă suntem și cea mai risipitoare! Preocuparea prea mare pentru lucrurile lumii epuizează, stoarce de energie…și așa Biserica e cea care pierde. Oameni abilitați dar frânți, oameni înzestrați dar adormiți, oameni cu potențial dar vlăguiți! Nu uitați prieteni – măsura de har de azi, e defapt indicile judecății de mâine! Viața și așa trece, important ar fi să treacă cu folos pentru Cer, pentru Biserică. Slujirea e cel mai nobil lucru pe care un creștin poate să-l facă, e o onoare să fii partener cu Stăpânul în slujire, e un har!

Spor la treabă!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

Cuvânt pentru creștinii gură spartă!

”Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucruri ascunse, dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat”!

Proverbe 11:13

Avem o înclinație teribilă spre cancan, bârfă și comentarii răutăcioase! Pe internet cele mai multe comentarii sunt la articolele tendențioase, la cele care vorbesc despre alții, despre încercările și eforturile altora. În rest, articolele inteligente, legate de viața personală sau care tratează probleme reale se zbat în anonimat. Mai un pic și multe bloguri creștine se vor transforma în site-uri de cancan și paparazzi! Cunosc persoane care dacă din întâmplare află ceva discriminator, sau doar anumite amănunte despre viața cuiva, sunt ca niște bombe cu ceas, ard de nerăbdare să spună, să împrăștie, să facă de cunoscut. Atenție, e uneori molipsitoare o astfel de stare! Bănuiesc, că orice om își dorește să fie înconjurat de oameni fideli și cu un caracter frumos, dar cred că provocarea ar fi să începem noi toți să devenim oamenii, prietenii pe care îi dorim pe lângă noi!

Creștinul e prin definiție un om de CARACTER. E un paradox, o anomalie să spui unui bărfitor, cancanist că e creștin! Creștinul caută repararea, caută întotdeauna edificarea, nu poate distruge, nu poate demola un prieten! Cel ce umblă cu lucruri de genul acesta spunea Solomon distruge total un om. Creștinul e fidel în toate relațiile, acesta e absolutul versetului pentru fiecare din noi azi. E timpul să reparăm ”spărturile” gurilor noastre, să ținem limba în ”frâu”, să devenim cu adevărat PRIETENI!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

Graba strică treaba…iar amânarea o omoară!

”Orice lucru El îl face frumos la vremea lui…”! (Eclesiastul 3:11a)

Există un timp potrivit pentru orice activitate, iar lucrul făcut bine la timpul potrivit e întotdeauna frumos și binevenit. Pornind de la această afirmație am întâlnit 2 atitudini:

Grăbiții – cei care fușeresc totul, cei care nu au răbdare să se usuce cerneala din buletin, cei care vor totul peste noapte. O cât de mult deserviciu poate aduce un om plin de entuziasm dar cu prea puțină minte! Se pare că unii din această categorie au stat de 2 ori la coadă la râvnă și poate deloc la cea cu înțelepciune. Grăbiții nu calculează, nu gândesc, nu se socotesc…abia după eșec, abia după ce au stricat treaba pornesc placa lamentării tip românești – dacă aș fi fost mai calculat, dacă aș mai putea face altfel și din nou, etc.!

Timorații – cei care nu reușesc să se decidă, să facă pasul, să ia hotărârea, cei care amână și evită la infinit momentul deciziei. Aceștia așteaptă mereu oportunitatea perfectă, momentul potrivit. S-ar putea însă ca un moment perfect să nu apară niciodată și opotunitățile să treacă pe sub nasul celor cu mai puțin curaj. Timorații sunt sclavii eternului ”DACĂ”. Întârzierea lucrului poate duce în cele din urmă la anularea lui.

Ca un om echilibrat trebuie întotdeauna să căutăm să acumulăm, să depunem efort, să măsurăm, să cântărim, dar întotdeauna cu un ochi larg deschis după oportunități, pentru că cineva zicea: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

Asigurare de viață!

”Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, și-l înconjuri cu bunăvoința Ta, cum l-ai înconjura cu un scut!” Psalmul 5:12

Psalmul 5 e psalmul în care David observă atitudinile complet diferite pe care Dumnezeu le are față de cei răi și cei drepți. Dacă cei RĂI au parte de judecata lui Dumnezeu, cei DREPȚI vor beneficia întotdeauna de favorul divinității. Lumea noastră e în căutare disperată după favoare, siguranță, garanții, protecție și asigurări. Toate, din păcate, au termen limitat de valabilitate, sau vin cu condiții nerealiste și sume amețitoare. După toate asigurările făcute omul tot în incertitudine și teamă se zbate zilnic. Pentru luptătorul din vechime, cel mai sigur mod de a se apăra era să stea sub protecția scutului. Câtă vreme scutul era prezent era o garanție pe câmpul de bătaie că războinicul nu e victimă sigură și vulnerabilă. Dacă cel RĂU se plânge de incertitudine și nesiguranță, deși are asigurarea la zi, cel DREPT e învelit de jur împrejur cu ”scutul” bunăvoinței divine! Efectiv la un așa sistem de apărare nu-i poți face față! Nu ai pe unde să ataci!...

Nu mai sta pe gânduri, nu mai alerga cu disperare la chestii relative și nesigure, fă-ți rost de această ”asigurare de viață”, asigură-ți favoarea Tatălui!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

...abia acum am ajuns acasă de aceea a întârziat postarea zilei!

Degeaba ai mușchi, dacă nu ai minte!

Mai bună este înțelepciunea decât tăria! Eclesiastul 9:16

A cam trecut zic eu, vremea când cel ”tare” bătea cu pumnul în masă și cei ”pitici” se executau. E timpul oamenilor cu minte, e vremea să promovăm deșteptăciunea și nu doar guralilii și puternicii. Cred că e necesar să putem argumenta, fără să zbierăm, să putem explica anumite decizii fără să insultăm inteligența interlocutorilor prin apelarea la forță și autoritatea impusă, să corijăm cu inteligență și abilitate. Se va câștiga mai ușor o ”luptă” cu adolescentul, copilul, membrul simplu al bisericii dacă se aplică metoda înțelepciunii, a explicării, decât a impunerii prin forță! Paradoxul vremii mele e că deși avem acces imens la educație, cultură și literă, preferăm să folosim aceleași metode comuniste și învechite în care nu pui întrebări, în care nu explici, în care taci pentru că ”pumnul e pus în gură”, în care doar EXECUȚI. Sper că ne trezim încet încet și pe lângă mușchi să mai folosim și măcar puțin din creier!

Însemnări...(mai revin asupra titlului rubricii)!

Voi încerca în această rubrică să public, nu pot zice zilnic, dar cât mai des cu putință, însemnări ale mele pe anumite versete biblice analizate în timpul meu de părtășie...ce va ieși încă nu știu...vom vedea împreună.

Oameni care au uitat să râdă

Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi. Psamul 64:10

Lumea noastră e compusă din o mulțime de nefericiți, de oameni care au nevoie disperată de bunuri exterioare cât mai multe pentru a trăi FERICIREA! Printre aceștia despre care vorbeam, se mai află o categorie aparte, care la fel ca și autorul versetului se numără printre cei DREPȚI. Fericirea unui astfel de om nu e influențată de exterior, de material, de sănătate sau relații. El e axat 100% pe relația care contează – pe relația cu Dumnezeu. Fericirea omului DREPT e să se apropie de Domnul, să se arunce într-o dependență totală de ajutorul Lui. Un astfel de om se poate ”lăuda” că e fericit, poate zâmbii și râde cu gura până la urechi - și dacă criza lovește, și dacă nu are ce mânca, și dacă sănătatea e șubredă, și dacă suferințele îl înconjoară, el deține ceea ce contează: pe Dumnezeu!