Eveniment!

1 Decembrie inseamna pentru tinerii din Biserica Speranta, si nu numai, o oportunitate deosebita de a sta impreuna...va astept sa avem un timp deosebit miercuri! Vor fi cu noi Adi Mocan, Adi Gliga. De asemenea, vor fi si cateva surprize frumoase.

Vezi-ti de treaba ta!

In cartea sa, "Growing Strong in the Seasons of Life", Dr. Charles Swindoll scrie urmatoarele lucruri:

"Odata, animalele s-au hotarat sa faca ceva semnificativ pentru a preintampina problemele lumii noi. Asa ca au organizat o scoala. Au implementat o programa de activitati pentru alergare, catarare, inot si zbor. Pentru a o face mai usor de administrat, toate animalele s-au inscris la toate materiile.

Rata se pricepea de minune la inot. De fapt, era mai buna la inot chiar decat instructorul! Totusi, a luat doar o nota de trecere la zbor si s-a descurcat foarte slab la alergat. Pentru ca era asa de lenta la alergat, a trebuit sa renunte la inot si sa stea dupa ore sa exerseze. Aceasta i-a afectat grav labele asa ca a devenit mediocra la inot. Dar "mediocru" era acceptabil, deci nimeni nu si-a facut griji in aceasta privinta, cu exceptia ratei.

Iepurele a ramas in fruntea clasei la alergat, dar i s-a dezvoltat un tic nervos la muschii piciorului pentru ca a avut foarte mult de recuperat la inot.

Veverita era as la catarat, dar a fost constant frustrata la ora de zbor pentru ca profesorul o facea sa inceapa de la sol in sus si nu din varful copacilor in jos...asa ca a luat numai 7 la catarat si 6 la alergat.

Uliul a fost un elev problema si a fost sever disciplinat pentru ca era non-conformist. La orele de catarat le-a depasit pe toate celelalte animale, dar a insistat sa ajunga sus prin propria sa metoda!"

MORALA?...sper sa o descoperiti printre randuri!

preluare din publicatia CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU AZI - meditatii zilnice.

Articol fara titlu!

Buna seara!

In Romania, orasul Timisoara e ora 23.33 si la mine in camera e cald si bine. Baietelul imi alearga prin casa si isi exerseaza vorbitul sau tipatul...Cam se pregateste psihic pentru examenul auto de maine...iar eu incerc sa scriu ceva inteligibil pe blog...nici nu mai stiu ce sa scriu! Uneori parca as vrea sa scriu despre soare si luna ca sa nu se mai simta nimeni atacat, dar parca vad ca o sa ma chinuie in vis stelele ca pe ele, distinsele, le ignor...si nu as vrea cosmare si cu stele!

E un pic prea de tot! Sa vezi teorii ale conspiratiei in toate cratimele si diacriticile, sa nu iti mai poti exprima o parere personala si nevinovata, sa fi atentionat din toate partile vis-a-vis de ce scri si vorbesti, sa nu poti scrie pe blogul tau, al tau muncit de tine, ce vrei si ce te tuna prin chelie (la mine chiar incepe sa se potriveasca din ce in ce mai vizibil chestia cu chelia), etc. Nu as vrea sa mai ajung zilele in care vor fi afisate pe net liste de subiecte din care sa iti selectezi domeniul sau tema despre care poti vorbi, ce cuvinte sa folosesti, despre cine sa nu zici nimic...etc.

Nu am lupte cu nimeni, nu dau replici nimanui, nu slujesc decat Bunului Dumnezeu, scriu ce am pe suflet si in minte. Si da, cred cu tarie in tot ceea ce scriu. Uneori poate gresesc, am curajul sa corectez ulterior si sa admit greseala. Nu pot sa fiu altfel. Prea putini inteleg ce e in realitate libertatea de exprimare, prea putini inteleg cand sa taca si cand sa vorbeasca, prea putini se bucura de viata de credinta cu adevarat libera si tot mai multi traiesc o viata ghidata de altii, controlata de altii, frustrata de ingradirile celor din jur. Eu nu vreau o astfel de viata! Limitele mele sunt clar exprimate de Scriptura si vrea sa traiesc numai pentru Domnul meu nu pentru unii si altii...

Uf, ca mi-am varsat tot ofu' in mazgalelile astea! Nu voiam sa iasa asa de la bun inceput, dar ce am scris am scris.

Stima.

P.S. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare!

Vorbitul fara rost!

De prea multe ori vorbim cand nu avem nimic de spus...

Sunt zile cand folosim mult prea multe cuvinte pentru a ne sustine punctul de vedere, fara sa realizam ca dam in penibil...

Cand suntem prea slobozi la gura, in loc sa ne muscam in taina limba, lasam degetele sa zburde pe tastatura. E drept ca nu vorbim, dar am uitat ca scripta manent...si mult mai mult rau facem...

Criticam prea des, cum multa pasiune, cu toata energia de care suntem capabili, fara sa adaugam macar un strop de creier...de unde?...

Vorba multa, zicea desteptul, saracia omului... Frate, cand si asa suntem saraci si vorba mai vrei sa ne-o iei?...parca vad ca o impoziteaza ai nostrii intr-o zi...atunci sa vezi crestere la buget!...

"E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune." (Mihai Eminescu, Criticilor mei)

"Pune, Doamne o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele!" Psalmul 141, al lui David...

Recomand LEOCOPLAST!

V-am lasat...Atat, ca am vorbit deja un pic cam mult...

In sfarsit acasa!

Am lasat in urma si predarea, si fratii din Cernauti, si kvas-ul ucrainian si sauna grozava din Ciudei...si degraba am gonit spre casa! Ucraina, vorbesc despre zona dominata mai mult de fratii nostrii romani, imi pare tot neschimbata. Va mai trece ceva vreme pana la "deschiderea" Bisericilor de acolo. Cuvantul de ordine acolo e REGULA. La Colegiul Biblic "Vocea Evangheliei" am finalizat modulul IV, deci am incheiat un ciclu de pregatire biblica, oameni deosebiti si parteneri de discutii foarte tenace...inca nu stiu daca vom mai reveni in zona...mi-ar placea!

Nici in tara lucrurile nu stau mai bine - tot neschimbate! Aceeasi oameni, acelasi spirit balcanic lipsit de multe chestiuni, aceeasi conducere a Uniunii, aceleasi drumuri aglomerate, aceleasi Biserici plictisite, programe monotone, lupte politice si promovari de interese...de fapt nici nu mai astept eu schimbari, asa ca sunt bucuros de reintoarcerea in tarisoara noastra frumoasa (pacat ca e locuita, zicea un cetatean odata pe cand ma intorceam cu avionul dintr-o a 2 tara a romanilor).

In rest, toate bune!

Iara pe drumuri...

Maine dimineata la ora 7.30 invartim roata spre Ucraina. O saptamana de slujire ne asteapta printre fratii romani de dupa granita de est. Incheiem o grupa Veritas la Colegiul Biblic "Vocea Evangheliei" din Cernaut, dar continuam slujirea in alte 2 biserici frumoase din jurul renumitului oras ucrainian acum - Stanesti si Ciudei.

Mi-e dor si de sauna ucrainiana...sper sa ajung pana pe acolo!

Regret ca parasesc tara tocmai in febra alegerilor...dar cum parerea mea oricum nu conteaza , mi-am activat serviciul roaming pentru a fi un crestin informat...si apoi mari sperante nu am. Eu sunt insa prea mic pentru astea...

Asa ca incalecand celebrul Logan las pe altii sa rezolve treburile asa cum stiu ei mai bine si plec sa fac ce stiu si eu cel mai bine. Drum bun.

Frankfurt II

...frumoasa e Germania! Am avut oportunitatea de a merge a doua oara. Multumesc mult prietenilor care m-au chemat si care ne-au suportat o saptamana cu micul "duracell" Ayan. A fost foarte fain... Biserica a inceput sa se puna pe picoare, am intalnit oameni noi si deosebiti care aduc un plus Centrului Crestin Roman. E un grup bun acolo si cred intr-un viitor frumos al acelui proiect.

Vremea a fost un pic impotriva dar nu a putut stirbi cu nimic frumusetea timpului petrecut acolo. Asa mult se manca in Germania!!! Incredibil cat de multa mancare e acolo... Mama - mana ce se mai frustuck-aleste pe acolo.

Dupa 2 ani ne-am intalnit si cu cumnatu'. Desi am avut putin timp la dispozitie a fost fain ca am putut juca si un fotbal. Cristiane inca nu ti-ai iesit din mana...

Pentru Ayan a fost primul zbor, am crezut ca va fi mai dificil cu el...dar era in elementul lui! Abia reuseam sa il tin sa nu dea ture pe culoarul dintre scaune. Timpul petrecut cu intreaba familie nu se compara cu nimic...

Inca odata multumiri Andrei si Nadia, Dorin si Dorina. Sunteti niste priteni de nadejde, chiar daca nu ati stiut la ce va inhamanti cand ne-ati chemat pe toti 3, v-ati descurcat de minune...Multumim!

Umblari...

Am avut mai putin timp pentru blog in ultima vreme. A fost o perioada dedicata umblarilor cu rost...

In perioada 13 - 17 octombrie am revazut orasul Galati, mai degraba comunitatea penticostala a Templului si prietenii facuti aici: Iosif si fam. Mihalcea, plus alti cativa apropiati. Am incheiat aici cursurile Veritas, modulul IV. A fost o experienta frumoasa, o partasie cu oameni de calitate si o bucurie sa poti darui acestor oameni din comorile Scripturii. S-a finalizat studiul cu o dezbatere in plen pe cartea Apocalipsei...a fost una dintre cele mai civilizate dezbateri. Multumesc galateni pentru oportunitatea slujirii, Iosif pentru disponibilitatea de a ne asculta si primi, fam Mihalcea pentru toata dragostea si ospitalitatea...voi reveni oricand cu placere

Data de 24 octombrie m-a gasit in Dej, la bunul meu prieten Remus (Sake). Ei ce bine m-am simtit aici...M-am bucurat sa revad fam Mocan, nu uit degraba seara frumoasa petrecuta la cabana si nu uitati nici voi ca v-am lasat sa ma bateti la rummy, cum era sa va bat la voi in casa? O bucurie a fost sa slujesc in biserica frumoasa, sa rememorez amintiri din vremea studentiei...dar lucrurile frumoase se termina repede... sper intr-o revedere recenta si pe o mai lunga durata...multumesc Remus, Dorin si tuturor celorlalti care m-ati facut sa ma simt ca parte a familiei voastre...Respect.

Putin am stat pe acasa si vineri, 29 octombrie, dupa o seara reusita in prezenta Domnului si a formatiei DOMINI, impreuna cu Dani, un bun prieten si sofer, am plecat spre Barlad. Aici ma astepta Cristi Stan la conferinta tinerilor din judetul Vaslui sa predic despre Tanarul intre actiune si reactiune...am ajuns cam zombi dupa o noapte nedormita, dar Domnul e intotdeauna credincios...Intotdeauna ma bucura partasiile cu Cristi si planurile pe care le avem sper sa le ducem la bun sfarsit... Am ajuns acasa pe 1 noiembrie...

Maine 3 noiembrie, cu Cam si Ayan plec in Germania o saptamana... Va povestesc mai mult dupa ce ma intorc...

Sa traiti bine!