23 iulie 2010, valea Gârdei Seci, undeva după Arieşeni. Se anunţa o săptămână de soare, relaxare şi distracţie pentru tinerii Bisericii "Speranţa" din Timişoara...numai că cerul nu a fost de acord...şi chiar s-a încăpăţânat în cele 7 zile petrecute acolo...ploaie, ploaie şi multă apă în cort, în bocanci, chiar şi în suflete şi căpăţâni...
Totuşi, e ciudat cât de multe lucruri am făcut şi învăţat pe ploaie: Andrei, parcă ceafa şi pulpele de pui nu au fost niciodată mai bune ca acestea făcute sub folia de cort şi cu lemne ude... Ce să mai vorbesc despre cartofii lui Dj! Aici am văzut ce poate face optimismul dus la extrem combinat cu teama de a transporta toate lucrurile prin pădure sute de metrii - pe o ploaie infernală cu o parte din băieţii care nu s-au dat loviţi, am încercat să realizăm o punte peste râul nervos de mare şi repede...tot efortul a ţinut fix 1 oră, plus că probând puntea am simţit pe pielea mea răceala şi forţa apei... şi tragedia de a sta o zi ud fără papuci de schimb. Norocul s-a numit Biki cu invenţia focului în cort...nu am băgat atâta fum în mine niciodată! Voia bună din jurul jocurilor, gustul victoriei împotriva rivalilor de o viaţă la volei, spălarea Wc-urilor ecologice cu parfumurile lor cu tot, ciorba de la "Mama Uţa"...sunt lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu nimic...
Pentru unii prea multă ploaie strică...am putut vedea caractere slabe, oamenii puturoşi, lipsa spiritului de echipă, dispute, nesimţire... Mulţumesc mult Doamne pentru ploaia aceasta! Nu aş fi reuşit să cunosc mai bine pe cine pot conta şi pe cine nu, cine îmi e prieten şi cine nu, cine mă respectă şi cine nu... dar mi-a ajuns, sper la anul cerul să nu mai verse lacrimi în săptămâna taberei noastre... O-m fi noi de vină?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu