Spania...Madrid...Soare...coafura rezistă!

...imediat după săptămâna de ploaie de pe Valea Gârdei Seci, pe 31 iulie am plecat spre Spania, via Madrid. Am venit pentru o Conferinţă de tineret la care au participat tineri şi biserici din jurul oraşului Madrid. Nu mai fusesem niciodată în Spania...nu ştiam la ce să mă aştept. Primul lucru care nu îl voi uita repede a fost SOARELE! Aşa căldură eu nu am mai trăit niciodată: 43 de grade!!!! Când am ieşit din aeroport am crezut că scap bagajele din mână. Uau cât poate fi de cald şi de uscat soarele de acolo încât nici noaptea nu puteam dormi de cald. Am locuit10 zile în Azuqueca într-o familie de milioane: Sam şi Daniela mulţumesc enorm pentru toată dragostea şi ospitalitatea voastră! Am mâncat nişte specialităţi extraordinare. Aici am slujit cel mai mult la biserica română păstorită exemplar de pastorul Beni un om şi un mare slujitor. M-am bucurat fr Beni să vă cunosc pe dumneavoastră şi familia. În Azuqueca e o comunitate de nota 10 - Dan, fam Lazăr, Luci, tinerii Bisericii, fr Florin şi alţii m-au făcut să mă simt deosebit de bine. Prieteni aveţi grijă de voi!

Madridul m-a dat pe spate la cât e de organizat şi bine pus la punct din toate punctele de vedere...nu am putut să ratez să văd stadionul. Santiago Bernabeu e impresionant!

Am vizitat şi alte câteva bisericii penticostale:

Coslada - o bis cu o clădire modernă...

Alcala - un conducător de treabă fr Iacob şi o atmosferă pe măsură

Getafe - o bisericuţă mică dar oamenii inimoşi, într-un oraş splendid!

Arganda - biserica Elim, am înţeles cam cea mai mare comunitate, cu mulţi tineri şi har

Zaragoza - mulţi timişoreni şi bănăţeni...m-am simţit ca acasă! Şi aici am mâncat cele mai multe şi mai bune paste din viaţa mea - mulţumesc mult Flavius şi Sami.

Da, mi-a plăcut Spania şi Bisericile de acolo...voi reveni cu mare plăcere! Na, dacă mă mai cheamă cineva...

Poate dacă ploaia s-ar opri...

23 iulie 2010, valea Gârdei Seci, undeva după Arieşeni. Se anunţa o săptămână de soare, relaxare şi distracţie pentru tinerii Bisericii "Speranţa" din Timişoara...numai că cerul nu a fost de acord...şi chiar s-a încăpăţânat în cele 7 zile petrecute acolo...ploaie, ploaie şi multă apă în cort, în bocanci, chiar şi în suflete şi căpăţâni...

Totuşi, e ciudat cât de multe lucruri am făcut şi învăţat pe ploaie: Andrei, parcă ceafa şi pulpele de pui nu au fost niciodată mai bune ca acestea făcute sub folia de cort şi cu lemne ude... Ce să mai vorbesc despre cartofii lui Dj! Aici am văzut ce poate face optimismul dus la extrem combinat cu teama de a transporta toate lucrurile prin pădure sute de metrii - pe o ploaie infernală cu o parte din băieţii care nu s-au dat loviţi, am încercat să realizăm o punte peste râul nervos de mare şi repede...tot efortul a ţinut fix 1 oră, plus că probând puntea am simţit pe pielea mea răceala şi forţa apei... şi tragedia de a sta o zi ud fără papuci de schimb. Norocul s-a numit Biki cu invenţia focului în cort...nu am băgat atâta fum în mine niciodată! Voia bună din jurul jocurilor, gustul victoriei împotriva rivalilor de o viaţă la volei, spălarea Wc-urilor ecologice cu parfumurile lor cu tot, ciorba de la "Mama Uţa"...sunt lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu nimic...

Pentru unii prea multă ploaie strică...am putut vedea caractere slabe, oamenii puturoşi, lipsa spiritului de echipă, dispute, nesimţire... Mulţumesc mult Doamne pentru ploaia aceasta! Nu aş fi reuşit să cunosc mai bine pe cine pot conta şi pe cine nu, cine îmi e prieten şi cine nu, cine mă respectă şi cine nu... dar mi-a ajuns, sper la anul cerul să nu mai verse lacrimi în săptămâna taberei noastre... O-m fi noi de vină?

Buna prieteni!!!!

...dupa o oarecare absenţă, am revenit în blogosferă...zilele acestea voi posta preumblările mele pe la munte de unde vă voi povesti ce am învăţat de la muuuuuultă ploaie şi apoi cum am "descoperit" Spania...ma bucur să fiu iar printre voi...Ola...