marți, 27 aprilie 2010

Jurnal de călătorie...




ALEXANDRIA


După o noapte de coşmar în cuşeta rapidului de Bucureşti - unul dintre cei din compartiment a uitat să se spele pe picioare, sau să schimbe apa în care se spală - şi pur şi simplu a fost imposibil de respirat acolo, a trebuit să îmi fac mască din bluză ca să pot cât de cât suporta, dimineaţa am ajuns rupt de somn şi aproape sufocat în Roşiori. De aici m-a luat cineva cu maşina şi am plecat spre Alexandria.

Pentru prima data am ajuns în acest oraş. Linişte...foarte multă linişte am găsit acolo în week-end-ul petrecut. Am înţeles că oamenii preferă să se retragă la "ţară" decât să strice banii prin oraş. Înţeleaptă decizie. Un orăşel micuţ dar cochet şi în dezvoltare. Parcă m-am rupt de realitate când am plecat din Timişoara şi am ajuns acolo...

Biserica "Betleem" e în formare, dar plină de viaţă, dinamică şi gata de sacrificiu. Am parcurs împreună cu cei de aici prima parte din Modulul II - Veritas. Pastorul mi-a fost coleg la ITP 2 ani, iar cu soţia lui am fost colegi de generaţie. M-am bucurat să-i revăd! Domnul să vă de-a putere şi mult, mult har pentru tot ce faceţi acolo! Am petrecut un timp foarte bun la biserică şi în familia acestor oameni ai lui Dumnezeu.

Drumul de întoarcere a fost lipsit de evenimente notabile...

vineri, 23 aprilie 2010

Gândurile unui om însurat într-o zi călduroasă de vară!


Nu prea scriu versuri! Nu mă am şi nici nu prea îmi plac! Dar în 1. 07. 2008, am încercat să îi dedic o poezie soţiei mele, adică Cameliei (sau Cam cum îi spun eu). Iată ce a ieşit:

E vară...şi mi-e cald
Dar ea îmi este aproape, nu trebuie s-o mai caut.
Adormim împreună
şi mă trezesc zâmbind.
Mâncăm râzând cireşe
şi ochii ei mă plac
Eu tac...ca să nu stric momentul...

Adie tare vântul, perdelele dansează
şi nucul din grădină se trezeşte la viaţă...
de mult nu l-am mai auzit vorbind.

Noi credem c-o să plouă, tot cerul o arată...
Şi mână-n mână aşteptăm cuminţi
şi liniştiţi să treacă.

Ea îmi zâmbeşte într-una, râde...eu o întreb de ce...
imi zice că-i fericită.
Că aşa-şi imaginase viaţa pe când era o puştoaică cu codiţe...
Inima îmi bate tot mai tare, răsuflu uşurat...

După 4 ani de la nuntă...iată ce-am realizat!

joi, 22 aprilie 2010

Idei

Vorbeam azi cu un prieten despre o realitate tristă: tot mai mulţi dintre noi stau şi aşteaptă să se întâmple lucruri...şi cum de obicei nu se întâmplă nimic, cei mai mulţi stăm degeaba! Şi am găsit pe site-ul http://dorupope.com/ o descriere super a acestei realităţi!




miercuri, 21 aprilie 2010

Eveniment: Lansarea cărţii lui Dietrich Bonhoeffer!














Centrul Creştin "Areopagus" a găzduit acest moment important pentru comunitatea evanghelică din România - prima carte tradusă a teologului german Dietrich Bonhoeffer, "COSTUL UCENICIEI". Editura "Logos" prin oamenii implicaţi au făcut o treabă excelentă.

Acest teolog, pentru mine cel puţin, rămâne un personaj controversat, ceva de genul 2 în 1. Nu pot să mă împac cu ideea că un creştin poate fi de acord cu ideea unui atentat asupra unui om, fie el chiar Hitler în persoană. Cred că altfel trebuie un creştin să se implice în societate şi altfel să reacţioneze în faţa răului. În fine!

Ideea unui Har care costă o îmbrăţişez, şi sper ca cei care au cumpărat cărţile să le şi citească, cei care au participat la dezbatere să îşi şi însuşească ceea ce trebuie...chiar şi cei care au tradus, editat sau comercializează.

A fost o atmosferă pe alocuri destul de plicticoasă, cam prea multe date istorice, prea puţină interacţiune, prea puţin despre teologia lui Bonhoeffer...şi încă o chestie - Dr. Emil Bartoş a intervenit prea puţin! Acestea sunt opiniile mele. Nesemnificative...


Ce au în comun unii creştini şi Cristofor Columb?

„...cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor!...”


Cristofor Columb! Vă spune ceva numele acesta? Mă îndoiesc că ar fi cineva pentru care numele acestui mare descoperitor să nu spună nimic! A fost o vreme în care lumea nu ştia de existenţa unui alt continent, însă un om a crezut că mai este ceva dincolo de imensitatea oceanului. Problema lui a fost că nu a ştiut, şi mai mult a şi murit, fără să ştie ce anume a descoperit! E munca lui s-a bucurat mai târziu altul...chiar numele continentului nu a fost dat după al lui! Trist, foarte trist!

Ei bine astăzi mi-am propus să fac o paralelă între el şi mulţi creştini ai mileniului 3! Ceea ce îi leagă pe aceştia de renumitul navigator este confuzia care domneşte la nivelul minţii lor. Cristofor Columb în primul rând nu ştia unde merge! Ciudat, nu? El pleca spre India în mintea lui, dar a ajuns în America! La fel ca el poate prea mulţi nu se rătăcesc azi, nu pentru că le sunt foarte clar anumite lucruri în minte, ci pentru că nu ştiu nici de unde vin, nici unde merg! Merg prin viaţa spirituală aşa, la mica ciupeală...la ce o ieşi. De ce mergi la biserică? De ce te rogi? De ce citeşti din Scriptură? De ce te-ai botezat?... Sunt oare întrebări care au răspunsuri clare în minţile creştine sau asemenea ninivenilor nu ştiu nimic? Dumnezeu vrea lucrurile acestea clarificate în minţile copiilor Lui!

O altă chestie care surprinde şi mai bine paralela creştin - Cristofor Columb, e că asemenea navigatorului care nu ştia unde se află când a ajuns acolo şi nici nu ştia unde fusese când s-a întors acasă, nici unii "fraţii" nu au habar de nimic! Straniu, nu? Să mori fără să şti vreodată exact locul unde ai fost. Să trăieşti în confuzie şi să mori în aceeaşi stare!

Aşadar, ăsta a fost Columb! Cum eşti tu? Aş vrea să-şi aduc aminte că Domnul a spus că lucrurile despre viaţa veşnică sunt aşa de simpe, încât nici cel fără de minte nu se rătăceşte! Şti ce faci? Şti unde mergi? Şti cu adevărat cine eşti în Christos? Care îţi e viziunea a ta şi a lucrurii pe care o manageriezi? Ar fi bine să şti pentru a te putea bucura de ceea ce Domnul are pregătit pentru adevăraţii imitatori de Dumnezeu. În cer nu e loc de oameni confuzi, care nu ştiu ce vor şi ce fac... din contră El doreşte să facă limpezime la nivelul minţii noastre!

Dacă vrei să şti cu adevărat lucrurile privitoare la adevărata Viaţă, trebuie să ai disponibilitatea să înveţi! Să citeşti şi să scri nu se poate decât învăţând alfabetul, sper că sunteţi de acord cu mine! Aşadar, Scriptura e gata să ne înveţe, numai să aibă cine să se înscrie la şcoala ei! Iubeşte şi studiază Scriptura! Spune NU confuziei! Începe să înveţi să faci deosebirea clară dintre dreapta şi stânga!

sâmbătă, 17 aprilie 2010

miercuri, 14 aprilie 2010

Jurnal de călătorie...

Frankfurt

În sfârşit am ajuns şi prin Germania... mi-a luat ceva timp! Pot spune acum, după 5 zile petrecute acolo, că e într-adevăr o ţară bine pusă la punct. Am zburat cu avionul până la Dortmund joi, 8 aprilie şi de acolo m-am deplasat cu maşina. Am văzut multe locuri frumoase, mulţumesc Andrei pentru că ţi-ai pus la dispoziţie maşina, casa, timpul şi chiar banii!

Am slujit în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică după masă la Centrul Creştin Român din Frankfurt. Dumnezeu a fost din nou credincios! O comunitate mică, dar cu o inimă imensă! Gata de sacrificiu, gata de a sluji cu orice este nevoie - Andrei, Adi şi soţia lui, pastorul Filip şi Oma, Dorin şi Dorina, Nadia şi Jacqueline, sper că am scris corect, Lili, Lidia, Alex şi Ruben şi ceilalţi. Adunarea are loc în centrul protestant al unei comunităţi de suedezi, un loc cochet şi care beneficiază de toate facilităţile. Sunt la începutul unui proiect, dar eu sunt convins că dacă merg înainte aşa cum au pornit, Dumnezeu îi va ajuta să ajungă departe.

Duminică dimineaţă am slujit şi în biserica fraţilor rromi din Frankfurt.

Marţi 13 aprilie am zburat spre casă. Mulţumesc încă odată prietenilor care m-au ajutat să mă simt aşa de bine acolo! Voi reveni oricând cu plăcere...