...iată că am intrat în 2013...și cum sfârșitul nu a venit - nu vine el când vrea civilizația maya...nici când prezic unii predicatori...ci e el la păstrare sigură - avem prin har încă timp de multe lucruri bune de făcut! Înșir o listă a mea de to do în anul acesta de grație, poate va mai subscrie cineva:
- preocupare pentru propria persoană: motto-ul acestui an, pentru mine e următorul: ”Câinele moare de drum lung...și prostul de grija altuia”! Lumea de azi e foarte obosită, una dintre cauze și e acest efort constant de a trăi viața altuia! Preocupați de ce zice unu și altul, de cum se îmbracă, pe unde umblă, ce face, ce își cumpără...și surpriză: nu mai are lumea resurse să-și trăiască propria viață. Biblia ne trasează o responsabilitate pentru aproapele nostru, dar nu platonică și doar declarativă, ci reală și eficientă. Prea mulți nu pot avea pace și liniște din cauză preocupării de a se băga în viața altuia. Doresc un an de pace și liniște în care să mă preocupe slăbiciunile mele și nu ale altora, problemele mele să le rezolv primele și nu pe ale aproapelui, să scot bârna și apoi dacă mai am resurse mă voi ocupa și de paie...
- să fac bine și frumos! Ca răul să avanseze e necesar ca cei buni să nu facă nimic, să se preocupe de alte nebunii. Aș vrea să nu mai fim răutăcioși, invidioși, bârfitori, lacomi, năuci de cap, dezechilibrați...e cel mai bun timp de a proba prin fapte bune realitatea schimbării noastre lăuntrice (Auzeam azi la radio, cum un individ de religie ortodoxă lăuda un pastor american care a reușit să schimbe prin aplicarea credinței o comunitate întreagă de rromi. Schimbarea, spunea cetățeanul, nu a făcut-o religia evanghelică, ci practicarea credinței creștine reale...foarte tare!!!) România, societatea are nevoie de credincioși practicanți, că palavragii e peste tot, cum ar zice cei de la capitală! Anul acesta e un cadou pentru a proba credința creștină - eu vreau să fac ca și prin Binele meu, lumea să fie mai bună!
- să fiu mulțumitor! Hmm...tot timpul ne uităm la partea goală a paharului! În loc să ne bucurăm de ce avem, trăim tot cu gândul la ce nu avem și până la urmă rămânem fără nimic. Genial surprinde această realitate poetul Costache Ioanid:
Tot visând la multe lucruri,
la palatul ce nu-l ai
nici de el tu nu te bucuri,
nici de casa-n care stai... Asta e durerea: un nemulțumit nu se va vindeca niciodată prin obținerea lucrurilor pe care le dorește, pentru că problema e în mintea lui, în interiorul lui. Biblia nu încurajează delăsarea, dar sesizează pericolul nemulțumiri, care e în cele din urmă un afront direct față de Dumnezeu.
- să nu abandonez nici un proiect! Se tot vorbește de criză, încât prea mulți au devenit crizați! Nu se mai face nimic, nimeni nu mai îndrăznește să viseze grandios, pentru că nu avem, nu sunt bani, nu se poate. Și stăm pe loc blocați în mic și puțin. Anul acesta îmi propun niște proiecte...nu va fi ușor, dar vreau cu încăpățânare să cred că EL are tot ce trebuie, dacă va fi în voia divină ce planific.
Se arată un an bun, plin de surprize - de tot soiul - dar îl voi parcurge cu încredere, cu siguranța în IMUABILITATEA și PROVIDENȚA lui Dumnezeu.
În rest, succesuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu