Din nou realitatea a bătut visul! Eu, citind lucruri despre Geneva, despre importanța ei, mă așteptam să aflu un oraș modern, aglomerat, agitat...am găsit în schimb un oraș extrem de cochet, modest, liniștit, cu destul de puțini locuitori! Și mi-a plăcut ce am văzut! Își trădează istoria pe fiecare străduță din orașul vechi. Și în cele din urmă l-am ”găsit” și pe Calvin în Catedrala Sf. Petru, St. Pierre cum ar zice cei care parlesc în limba lui Voltaire. Lucrurile puse la punct în muzeul Reformei, cu exactitate și atenție până spre perfecțiune, m-au lăsat cu gura deschisă. Totul trădează emoție și profesionalism - în muzeul din subsolul Catedralei de prin 1160, dacă îmi mai aduc bine aminte, se află obiecte și ruine care datează de prin anul 350 după Christos, extrem de cu cap prezentate! Apoi sediul ONU cu piața frumoasă mi-a încântat ochiul plus parcul din centrul vechi dedicat tot Reformei! A, era să uit și de celebru Jet d'eau, un jet de apă de aproximativ 140 de m înălțime care reprezintă o atracție fantastică.
Aici, în Geneva, am dat de o comunitate evanghelică frumoasă! Majoritatea tinerilor îmi erau cunoștințe mai vechi de printr-o tabără de tineret din Italia. Plus tot aici mi-am revăzut prietenii mei vechi - Țifiiiiii! (între noi să rămână, super s-au comportat cu mine! stimă prieteni). Cu această ocazie l-am cunoscut și pe pastorul E.B. cu care ne știam doar prin telefon, un om cu inimă mare și bună! Deși nu impresionează prin număr, biserica românească m-a impresionat prin felul în care ascultă, prin felul în care se implică și legătura frumoasă care există între membrii ei. Mi-am amintit de Logos, de biserica din Frankfurt...îmi plac la maxim comunitățile mici și unite...
Deși nu am fost în cea mai bună condiție fizică, plăcerea de a sluji, de a cunoaște oameni noi și să redescopăr file din istorie de care știam doar din cărți, a compensat orice slăbiciune. Prieteni a fost frumos...când ziceați că ne revedem?
