Biserica "Pe stanca", Soimos!

Am tot trecut pe langa aceasta cladire moderna de multe ori in diversele drumuri pe care le-am facut prin acea zona. Prima data cand am intrat in cladire a fost intr-o sambata, destul de mult in urma, la un curs Veritas. Desi cursurile s-au tinut intr-o sala alaturata, atunci am vazut pentru prima data interiorul frumos si primitor. A doua oara cand am intrat in cladire as fi preferat sa nu o fac - la serviciul facut pentru cel ce a fost prietenul meu pastorul Nicu Iliese...

Aseara a fost diferit, m-am intors cu inima deschisa in biserica pentru un program special de evanghelizare. Nu stiu cum e in alte duminici, dar aseara am vazut o cladire plina, tineri foarte multi si o atmosfera foarte buna pentru predicare. Pastorii Mihaescu Evald si Cornel Lela, m-au facut sa ma simt deosebit de bine. La fel si bucataresele de la biserica! Desi nu mananc de obicei seara, a trebuit sa fac o exceptie. Era prea buna mancarea! Partasia de la masa a completat o seara reusita.

Doamne adu Tu multa "roada" bisericii Tale care sta pe stanca!

Ucraina Reloaded!

Deja m-am obisnuit. De cel putin 2 ori pe an, toamna si primavara, vama Siret trebuie vizitata si lasata in urma pentru o saptamana. Loganul CB Veritas stie deja ce-l asteapta...s-a obisnuit si el cred!

Drumul duce intotdeauna pana in Corovia, ultima localtate inainte de Cernauti, unde o familie speciala, S. si L., pune la dispozitie 2 camere si bucataria lor mare si primitoare pentru noi. Rar am intalnit asa familie bucuroasa sa primeasca musafiri si sa-i faca sa se simta bine in acelas timp.

Bisericile au inceput deja sa ne cunoasca si partasia in Scriptura se imbunatateste de la intalnire la intalnire. Deja sunt 3 biserici in care predam cursurile biblice ale CB Veritas. Prezenta oamenilor e un semn care arata interes si preocupare pentru pregatire ca slujirea in biserica locala sa creasca. Intr-un limbaj colorat moldovenesc isi exprima cu convingere ideile, dar si intrebarile.

E o adevarata bucurie, pentru mine, sa fiu de folos acolo, sa pot comunica Cuvantul Scripturii si sa slujesc fratilor nostrii romani de peste granita. Nu mi-e groaza nici de drumul de peste 14 ore, nic de frigul patrunzator ucrainian, ma incalzesc taaaare bine in saunele profesionale de acolo! Nimic nu se compara cu relaxarea intr-o sauna in zilele friguroase de iarna-primavara si fratii fac tot posibilul sa ajungem de fiecare data si acolo.

Cu nerabdare asteptam si intalnirea cu prietenii facuti acolo, profesorii Colegiului Biblic Vocea Evangheliei. Sunt niste adevarati luptatori, vizionari si reali slujitori. Discutiile cu ei, uneori contradictorii, sunt sarea si piperul fiecarei iesiri. Dumnezeu sa va dea biruinta in proiectele pe care le aveti!

Dar oricat ar fi de bine...nu se compara nimic cu ACASA! Asa ca bucuria e dubla pe drumul de intoarcere.

Evanghelizare Biserica Penticostala Nr. 1, Dej

Am avut bucuria sa pot sluji prin predicare in biserica penticostala Nr. 1 din Dej. Intotdeauna merg cu placere la Dej...prietenii care ii am acolo fac sa merite toate orele facute pe drumurile aglomerate si peticite din Romania. Am predicat duminica seara, dupa o saptamana plina de invitati si mesaje, dar casa era plina pana la refuz. Oamenii de acolo iubesc Cuvantul Scripturii. In ultimul an in Timisoara, de exemplu, prea putine biserici se mai incumeta sa organizeze saptamani de evanghelizare! Mai toate bisericile cheama invitati pentru duminica seara! Atat. Timisorenii si-au pierdut oare interesul pentru predica? Sunt oare prea ocupati pentru material?...nu stiu. Cert e ca acolo am vazut un real interes si bucurie in ascutarea Cuvantului, ba mai mult vorbeau sa mai organizeze inca o saptamana intreaga de predicare!!!!

Molipsitoare atmosfera! Superba partasia! Deosebiti oamenii!

M-am saturat!

Am ajuns rau de tot…oameni care nu fac nimic demn „pe sticla” ajung sa isi justifice incompetenta si lipsa de valoare prin diverse teorii de ramai interzis. Nu mai gasesc seara 1 emisiune cu adevarat educativa in toata grila de programe pe care o am pusa la dispozitie – la unii sunt numai crime dupa crime, la altii apar numai personaje care trebuie sa stai si sa cauti minute in sir pe google sa vezi ce fac in afara de NIMIC, altii iubesc platicul si promoveaza personaje care in afara de silicon nu au absolut nimic de spus, la unele emisiuni trebuie de graba sa schimbi pentru ca sunt poluat efectiv fonic! Incredibil! Pentru libertatea asta ne-am zbatut atat? Poate erau mai bune 2 sau 3 ore de emisie pe zi seara…asa inca poate mai existau librari vizitate, poate inca se mai faceau schimburi de abonamente la biblioteci, salile de spectacol aveau clienti, poate ca mai aveai cu cine purta o discutie si despre lucruri profunde nu numai despre pitipoance si mahari care se vantura toata ziua pe la TV a moaca…

Totul pentru nenorocitul ala de RATING.

Nici nu vreau sa ma gandesc in ce tara va trebui fiul meu sa traiasca peste 20 de ani! Tara manelistilor, buzatelor, oportunistilor, incultilor, nevertebratilor… Nimeni nu mai respecta nimic, nimeni nu mai are principii – totul pentru o cifra mare in sondaje si o cifra si mai mare in propriul buzunar. Ne mai miram atunci de cresterea delicventei juvenile, de fetitele disperate pe la 13 ani dupa operatii estetice si coplesite de boala anorexiei, de faptul ca nu vom mai avea clasa intelectuala si copii care sa isi dedice timpul unei cariere construite pe munca si onoare, de familii dezechilibrate si constitute pe interese meschine, de faptul ca nu vom mai avea modele reale si valoroase de urmat. Ce vreti sa faceti cu tara aceasta domnilor producatori? Care e directia in care ne duceti stimabililor prezentatori si moderatori? Ce progres se va aduce prin articolele dumneavoastra domnilor si doamnelor din presa scrisa? Oare numai scandalul vinde, numai grotescul, grobianul? Da e drept ca „mesele” poate cer paine si circ, e drept ca trebuie sa si traim dar e si datoria noastra sa luminam pe altii daca vedem un pic mai deslusit lucrurile! E si altceva in lumea asta mai de pret decat fosnetul euroilor – ONOAREA!

Experienta CRST 2011!

M-am intors la Agigea cu inima deschisa…si mult mai bucuros pentru ca era soare fara pic de zapada! Frig, ce-i drept, dar fara zapada. Anul trecut am prins cel mai mare frig din viata mea…oricum si daca erau troiene cat casa tot veneam pentru proiectul nobil care se deruleaza acolo la malul marii! Timp de o saptamana am invatat impreuna cu cei 16 tineri de prin mai toate regiunile din tara despre viata, activitatea si invataturile Domnului Christos.

Au zburat zilele incredibil de repede… Discutiile si atmosfera destinsa si familiala care exista acolo parca comprima spatiul si timpul intr-un mod miraculos. A fi cu acei tineri care puteau gasi sa faca multe alte lucruri dupa terminarea liceului, unii, sau a facultatii, altii, dar care au ales greutatea slujirii ca misionar nu se compara cu 1 000 de predici sau zile petrecute altfel. M-am bucurat sa vad romani care au inteles ca „marginile pamantului” sunt valabile si pentru noi, sa vad tineri care seara de seara se aduna si se roaga unul pentru altul si pentru misiunea la care Dumnezeu i-a chemat, sa gasesc tineri care vor sa invete si sa aplice apoi lucrurile in viata practica, sa vad tineri pentru care zidurile nu sunt o piedica ci o provocare…am venit imbogatit de la C.R.S.T.

S-a meritat sa stau ore intregi intre trenuri in gara din Bucuresti, s-a meritat sa strabat toata tara din Timisoara pana in Constanta, sa fac o calatorie care a durat vreo 15 ore, timp in care verii mei ajung din Timisoara in USA…

Rugati-va pentru tinerii de acolo – anul I si anul II. Se pregatesc pentru calatoriile misionare de anul acesta: protectie, calauzire divina, finante pentru drum si alte nevoi…faceti acest lucru pentru ca sunt convins ca vom mai auzi multe lucruri bune despre ei!