luni, 6 iunie 2011

Duminica lu’ Toma! (articol întârziat)

Foarte interesant cum un om atât de blamat, încât ajunge reacția lui proverbială – nu fi Toma necredinciosul - , reușește să aibă în calendar 1 duminică a lui personală! Nu cunosc prea multe persoane care să se poată lăuda cu asta…

Toma are multe lipsuri, are îndoieli, are întrebări, are frământări…dar necredincios sigur nu e. El e evreu, și ca evreu așteptările lui legate de Mesia erau nerealiste: dorea o împărăție terestră 100% evreiască, o eliberare de robie, dar nu de cea a păcatului, ci de asuprirea umilitoare a romanilor și recîștigarea demnității naționale. Astfel, moartea lui Isus e clar că l-a prins pe picior greșit, l-a lăsat descoperit! Biblia spune că el nu era cu ceilalți ucenici când apare Isus în relatarea din Ioan 20. Nu se știe pe unde a umblat, nu se știe dacă dezamăgirea l-a făcut să hoinărească pentru regăsire sau semnificație, nu se știe ce căuta sau dacă căuta ceva, ori pur și simplu s-a reîntors la jobul părăsit, jobul lăsat pentru a urma un VIS ce tocmai s-a spulberat așa de dureros. Cert e că se reîntoarce într-o zi…și când vine prietenii îl întâmpină cu un entuziasm debordant: Toma, Christos a Înviat!

Parcă îl văd: cu ochii mari, cu un zâmbet nedefinit și forțat în colțul gurii, cu mâna în părul ciufulit și fără reacție pe moment. Apoi se dezmeticește și atitudinea lui, zic eu, e cât se poate de normală: “Nu vă jucați cu cuvintele, vă rog! Nu mă dezamăgiți iar, pentru că am mai pățit-o odată cu voi când l-ați confundat pe Domnul cu o nălucă, sigur e El?, auziți…eu vreau să Îl văd! M-am săturat de vise și cuvinte goale, eu vreau dovezi, vreau să ating răni, să îmi certific credința, vreau să pot merge înainte, vreau o relație puternică cu Domnul!

8 zile de frământare, 8 zile grele, 8 nopți de nesomn, 8 nopți cât un veac, 8 zile în care a suportat priviri tendențioase și cuvinte defăimătoare…dar după aceste zile Toma vede…și când vede, realizează ceva ce ceilalți nu au fost atenți să observe: că Isus este Domnul și Mesia – “Domnul meu și Dumnezeul meu!. Cade la picioarele lui Isus și în urma acelei revelații personale, Toma începe o relație adevărată până la moarte cu Domnului lui care l-a scos din teamă, dezamăgire și confuzie!

…ceilalți au rămas spectatori o bună bucată de vreme…

2 comentarii:

  1. Frate Silviu,
    La fel ca si Toma in ultimele saptamani m-am confruntat cu dezamagiri,cu intrebari cu framantari...dar sambata seara la Poarta Cerului,Dumnezeu te-a folosit ca sa-mi vorbeasca personal.
    De cateva luni purtam povara unei slujbe care nu era pentru mine.Desi din punct de vedere profesional era un ideal.Ca si proaspata licentiata in domeniul bancar sa ajungi ca primul tau loc de munca sa fie intr-o banca,pentru mine era un vis frumos.Insa Dumnezeu l-a facut sa fie realitate,ca sa-mi demonstreze ca de fapt nu asta e cel mai inalt punct pe care eu as putea sa-l ating.Eram bine vazuta probabil in ochii oamenilor ,dar nu si in ochii lui Dumnezeu.Am inceput sa duc o viata de rutina,o viata in care in afara de lucru si scoala nu mai stiam nimic altceva.Nu mai stiam ce inseamna sa ma lupt ca sa fac ceva pentru Dumnezeu.Ma framantam asa de mult,pt ca stiam cum eram inainte si vedeam in ce stare zaceam.
    Am pus inaintea Domnului lucru asta si i-am cerut sa-mi descopere ce vrea de la mine...Si Domnul mi-a descoperit...M-am cutremurat sambata sa vad cat ii El de puternic si cat ii de credincios.Nu stiu daca iti mai aduci aminte dar la un moment dat ai spus "copii aia au nevoie de tine".Cunosteam foarte bine situatia unor copii de la un orfelinat care aveau nevoie de cineva si am priceput ca Dumnezeu ma cheama sa investesc in copii aia.Pe El nu-L intereseaza diplomele si cariera mea pe El il intereseaza daca sunt gata sa renunt la toate lucrurile astea si sa-mi pun viata in mainile Lui si sa fac ceva care sa-mi inunde viata de bucurie si implinire ca le fac pentru El.Astazi mi-am semnat demisia si sunt asa de linistita si am asa multa pace pentru ca stiu ca asta e voia Lui acum cu privire la viata mea.
    Nu am vrut sa tin numai pt mine lucru asta,am vrut sa-l spun ca sa te incurajez si sa-ti zic ca Dumnezeu s-a folosit de tine.Fii binecuvantat si fii o binecuvantare!

    RăspundețiȘtergere
  2. mulțumesc pentru încurajare.
    viața noastră într-adevăr nu trebuie să se concentreze doar pe material și pământesc...sper ca noul loc de muncă să îți aducă satisfacții, împlinire și libertate pentru a sluji în ceea ce Domnul te cheamă. fă în așa fel ca să nu neglijezi nimic din ceea ce este important pe toate planurile - spiritual și pământesc. multă binecuvântare.

    RăspundețiȘtergere