Cred că după atâția ani de ”predicare” a venit timpul să învățăm să predicăm…a venit timpul să învățăm să ascultăm predici…
Ascult tot felul de cuvântări, spuneți-le, speech-uri, bune, articulate de altfel…dar nu predici!
Sunt cuvântări care învinovățesc, scot în evidență defecte, acuză comportamente, emit comparații, apasă puternic pe minusurile și lipsurile noastre - sunt așa multe exemple share-uite încât nu are rost să exmplific - dar care nu ajută!
Într-un sunet plângător de pian în spate, cu lacrimi în colțul ochilor și cu un ton grav în voce, cu povești și povestioare vorbitorul insistă și convinge…nu simt în schimb, decât povară, durere, frustrare…
Nu ajută cu nimic un astfel de mesaj.
Stoarce lacrimi pe moment, aduce tristețe profundă, un regret și o stare de totală pierzare… dar nici un efect pe termen lung!
De ce? Pentru că lipsește CUVÂNTUL…
Lipsește forța argumentului Biblic…
Lipsesc soluțiile divine…
Lipsește Hristos și Crucea Lui ca soluție pentru nevoile și problemele prezentate…
Toată cuvântarea e insiparată din viață, din realități cotidiene…și e foarte bine evidențiată situația și e real tot ce se spune…dar fără soluție pe termen lung…fără să producă schimbare în ascultător...fără progres...
SINGURUL CARE POATE SCHIMBA CEVA E CUVÂNTUL…PRIN DUHUL…
Predicarea e SACRĂ...e BIBLICĂ...e centrată pe mesajul Crucii...
Povești ascultăm destule... Păreri?... sunt pline parcurile și gările și facebook-ul...
În Biserică aș vrea să ascult o PREDICĂ...
