Cancan Creștin!

S-a deschis cutia pandorei!!!! Gata, nu mai avem scăpare - toată murdăria am ajuns să o dezbatem în public cu spectatori... Cancan-ul creștin a fost oficializat! Culmea, tocmai de liderii spirituali la care te așteptai la decență, moderație și căutarea lucrurilor care să aducă câștig în acest spațiu virtual și nu ură, jignire, întărâtare, certuri! Nu construim stimabililor, ci destabilizăm și îndepărtăm!

Am pus pe lipsa curajului și a dorinței de afirmare, ”aruncarea” pe piață a unor subiecte de scandal! Nu voi înțelege niciodată următorul comportament: dacă ai ceva împotriva unui lider, unui cântăreț, unei organizații, de ce nu o/îl poți contacta personal și pe privat? La ce ajută bălăcăreala publică? Ce va mai înțelege distinsul spectator despre virtuțile pe care noi le promovăm, despre predicile pompoase și despre pretențiile de comunitate diferită? Setea de cancan nu va fi stăvilită niciodată, e adânc săpată în noi, iar comentatori și personaje a căror preocupare e doar datul cu părerea, sunt plini în spațiul mai sus amintit, așa că nu ar trebui alimentată această ”poftă”!

Probabil unii mă vor numi frustrat, alții îmi vor spune că nu sunt ”up to date”, că e blogul lor și scriu ce doresc în spațiul personal, nu voi comenta! Eu nu îmi permit să acuz, ci ca un cititor de bloguri, analizez că ne-am îndepărtat de scop, domnilor slujitori! Și ca deținător de blog, m-am analizat pe mine - construiesc sau distrug?

Deszaberi lungi fără sens, postări fără profunzime și care nu conduc la nimic bun! La ce a ajutat ultimele dezbateri apărute pe net? Ce a îmbunătățit în închinare? Cu ce l-au ajutat discuțiile pe un personaj anume, care poate nici nu a citit postarea? Cum mai poate fi credibil un lider care se pretează la așa ceva? Ce s-a schimbat în comportamentul tinerilor care au citit, al necreștinilor care au vizionat de departe păruielile? Cam acestea ar fi câteva întrebări pe care ar trebui să-și le adreseze orice ”postator” pe blog...

În Matei 18:15-20 se arată schița analizei unei greșeli! Nu cred că pasul 1 e să îl spui întregii comunități!

Poate mă înșel, dar cred că vom fi judecați pentru orice cuvânt, nu doar vorbit, ci și SCRIS!

Multă inspirație!

2013!

...iată că am intrat în 2013...și cum sfârșitul nu a venit - nu vine el când vrea civilizația maya...nici când prezic unii predicatori...ci e el la păstrare sigură - avem prin har încă timp de multe lucruri bune de făcut! Înșir o listă a mea de to do în anul acesta de grație, poate va mai subscrie cineva:

- preocupare pentru propria persoană: motto-ul acestui an, pentru mine e următorul: ”Câinele moare de drum lung...și prostul de grija altuia”! Lumea de azi e foarte obosită, una dintre cauze și e acest efort constant de a trăi viața altuia! Preocupați de ce zice unu și altul, de cum se îmbracă, pe unde umblă, ce face, ce își cumpără...și surpriză: nu mai are lumea resurse să-și trăiască propria viață. Biblia ne trasează o responsabilitate pentru aproapele nostru, dar nu platonică și doar declarativă, ci reală și eficientă. Prea mulți nu pot avea pace și liniște din cauză preocupării de a se băga în viața altuia. Doresc un an de pace și liniște în care să mă preocupe slăbiciunile mele și nu ale altora, problemele mele să le rezolv primele și nu pe ale aproapelui, să scot bârna și apoi dacă mai am resurse mă voi ocupa și de paie...

- să fac bine și frumos! Ca răul să avanseze e necesar ca cei buni să nu facă nimic, să se preocupe de alte nebunii. Aș vrea să nu mai fim răutăcioși, invidioși, bârfitori, lacomi, năuci de cap, dezechilibrați...e cel mai bun timp de a proba prin fapte bune realitatea schimbării noastre lăuntrice (Auzeam azi la radio, cum un individ de religie ortodoxă lăuda un pastor american care a reușit să schimbe prin aplicarea credinței o comunitate întreagă de rromi. Schimbarea, spunea cetățeanul, nu a făcut-o religia evanghelică, ci practicarea credinței creștine reale...foarte tare!!!) România, societatea are nevoie de credincioși practicanți, că palavragii e peste tot, cum ar zice cei de la capitală! Anul acesta e un cadou pentru a proba credința creștină - eu vreau să fac ca și prin Binele meu, lumea să fie mai bună!

- să fiu mulțumitor! Hmm...tot timpul ne uităm la partea goală a paharului! În loc să ne bucurăm de ce avem, trăim tot cu gândul la ce nu avem și până la urmă rămânem fără nimic. Genial surprinde această realitate poetul Costache Ioanid:

Tot visând la multe lucruri,

la palatul ce nu-l ai

nici de el tu nu te bucuri,

nici de casa-n care stai... Asta e durerea: un nemulțumit nu se va vindeca niciodată prin obținerea lucrurilor pe care le dorește, pentru că problema e în mintea lui, în interiorul lui. Biblia nu încurajează delăsarea, dar sesizează pericolul nemulțumiri, care e în cele din urmă un afront direct față de Dumnezeu. 

- să nu abandonez nici un proiect! Se tot vorbește de criză, încât prea mulți au devenit crizați! Nu se mai face nimic, nimeni nu mai îndrăznește să viseze grandios, pentru că nu avem, nu sunt bani, nu se poate. Și stăm pe loc blocați în mic și puțin. Anul acesta îmi propun niște proiecte...nu va fi ușor, dar vreau cu încăpățânare să cred că EL are tot ce trebuie, dacă va fi în voia divină ce planific.

Se arată un an bun, plin de surprize - de tot soiul - dar îl voi parcurge cu încredere, cu siguranța în IMUABILITATEA și PROVIDENȚA lui Dumnezeu.

În rest, succesuri!