Totu-i pă net!

Ciudate vremuri mai trăim…viața e împinsă din ce în ce mai mult în spre banalitate și virtual! Na, eu nu am nimic cu spațiul virtual în sine, sau cu rețelele de socializare, pentru că folosit conform instrucțiunilor de utilizare, netul e o unealtă foarte eficientă pentru sumedenii de activități. Dar am ajuns, zic eu, prea departe! Ne desfășurăm toate emoțiile pe net, ne dezvelim viața pe taraba cumpărătorilor și căutătorilor de senzațional și cancan. Așa am ajuns să citesc dintr-o simplă accesare, despre inimii sfărâmate, lacrimi și muci, iubiri imposibile, trădări în dragoste, nunți transmise live pe net, înmormântări la fel și o grămadă de alte chestiuni care ar fi trebuit să rămână personale și nu de interes general, fraților!

Ne certăm și ne împăcăm pe wall în loc să luăm biletul de autobuz sau să punem cheia în contact și să ne întâlnim la o limonadă bună pentru a soluționa problema; ne lovim semenii și discredităm lucrări și oameni pe bloguri personale, în loc să vorbim personal, constructiv și cu grijă pastorală, din partea unora, să recuperăm nu să nenorocim trestiile frânte; scriem fără milă și cap aruncând litere din generoasa tastatură, despre evenimente la care nu am fost prezenți, emitem generoși soluții la probleme pe care nu le cunoaștem sau nu le înțelegem, ne batem cu pumnul în piepturi goale de spiritualitate falsă și deranjantă murdărind și blamând fără pic de empatie creștină, ne trimitem mesaje onomastice seci și fără nimic personal în ele, în loc să ne trecem pragul măcar cu ocazii de acestea pentru a oferi un zâmbet și o floare reală, nu imagini virtuale fără semnificație; ne consiliem pe net, ne plângem pe net, ne strigăm dragostea pe net…și totul în public, în gura mare, în văzul tuturor...ne anunțăm venirile și plecările (am mai comis și eu din astea, sper că au fost ultimele momente de slăbiciune), vacanțele, etc. Ne îndepărtăm încet, dar sigur, de relații reale, e mai comod să scriem pe wall sau să trimitem off line-uri, de sentimente împărtășite unor apropiați cărora le pasă cu adevărat, nu unor ecrane goale, nu mai ne facem timp de aer și frumosul albastru, totul se întâmplă din păcate, mai nou, pă net!

Uităm să mai trăim LIVE…

După 7 ani!

...parcă mă și văd, cu măseaua umflată, costumul mare pentru că am slăbit câteva kg bune din cauza pacostei cu măseaua, transpirat tot... că mă pregăteam să mă însor și eu! Nu știam eu sigur ce însemna asta da o iubeam pe fata de la 3 de pe strada Poeziei și nu mai puteam aștepta! Normal că am întârziat la propria nuntă, împrăștiat cum sunt...pfoai ce copil eram! 25 de ani. Dar nu uit până mor zâmbetul și frumusețea cu care Cam m-a întâmpinat în pragul ușii...brusc m-au apucat emoțiile...a fost una dintre cele mai relaxante zile din viața mea! 7 ani...nu îmi vine să cred. Nu știu cum au zburat așa repede...parcă mai ieri pășeam pe culoarul Bis. Elim mândru la braț cu domnița, în acorduri de vioară și violoncel. Realizez pe zi ce trece ce mult har am să o am lângă mine pe Cam. E cel mai mare ajutor al meu din lumea aceasta...nu aș mai putea fără ea!

Ca totul să fie perfect mi l-a adus pe lume și pe Ayan care ne uimește și ne copleșește zilnic. Ce mai, sunt și eu om la casa mea în toată regula!

Te iubesc Cam!

Duminica lu’ Toma! (articol întârziat)

Foarte interesant cum un om atât de blamat, încât ajunge reacția lui proverbială – nu fi Toma necredinciosul - , reușește să aibă în calendar 1 duminică a lui personală! Nu cunosc prea multe persoane care să se poată lăuda cu asta…

Toma are multe lipsuri, are îndoieli, are întrebări, are frământări…dar necredincios sigur nu e. El e evreu, și ca evreu așteptările lui legate de Mesia erau nerealiste: dorea o împărăție terestră 100% evreiască, o eliberare de robie, dar nu de cea a păcatului, ci de asuprirea umilitoare a romanilor și recîștigarea demnității naționale. Astfel, moartea lui Isus e clar că l-a prins pe picior greșit, l-a lăsat descoperit! Biblia spune că el nu era cu ceilalți ucenici când apare Isus în relatarea din Ioan 20. Nu se știe pe unde a umblat, nu se știe dacă dezamăgirea l-a făcut să hoinărească pentru regăsire sau semnificație, nu se știe ce căuta sau dacă căuta ceva, ori pur și simplu s-a reîntors la jobul părăsit, jobul lăsat pentru a urma un VIS ce tocmai s-a spulberat așa de dureros. Cert e că se reîntoarce într-o zi…și când vine prietenii îl întâmpină cu un entuziasm debordant: Toma, Christos a Înviat!

Parcă îl văd: cu ochii mari, cu un zâmbet nedefinit și forțat în colțul gurii, cu mâna în părul ciufulit și fără reacție pe moment. Apoi se dezmeticește și atitudinea lui, zic eu, e cât se poate de normală: “Nu vă jucați cu cuvintele, vă rog! Nu mă dezamăgiți iar, pentru că am mai pățit-o odată cu voi când l-ați confundat pe Domnul cu o nălucă, sigur e El?, auziți…eu vreau să Îl văd! M-am săturat de vise și cuvinte goale, eu vreau dovezi, vreau să ating răni, să îmi certific credința, vreau să pot merge înainte, vreau o relație puternică cu Domnul!”

8 zile de frământare, 8 zile grele, 8 nopți de nesomn, 8 nopți cât un veac, 8 zile în care a suportat priviri tendențioase și cuvinte defăimătoare…dar după aceste zile Toma vede…și când vede, realizează ceva ce ceilalți nu au fost atenți să observe: că Isus este Domnul și Mesia – “Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Cade la picioarele lui Isus și în urma acelei revelații personale, Toma începe o relație adevărată până la moarte cu Domnului lui care l-a scos din teamă, dezamăgire și confuzie!

…ceilalți au rămas spectatori o bună bucată de vreme…

În sfârșit!

Un vis împlinit...o parte a bibliotecii mele tocmai s-a finalizat. Visul însă continuă...

Idei...

Umorul este partea amuzantă a adevărului!...

"Am glumit"...spune oricare dintre noi când e ceva incomod sau delicat de spus unei persoane!

Așadar, am devenit mai nou cu toții o națiune de glumeți...și ce mai râdem!!!!!!